Setari Cookie-uri

Cand a venit acasa, si-a gasit sotia in patut cu bebelusul. Ce a urmat?

Barbatul nu a stiut ce sa faca in momentul in care si-a vazut sotia in patut, alaturi de bebelusul lor. Apoi a inteles asta...

Asta s-a intamplat in urma cu cateva saptamani... da, m-am urcat in patut alaturi de copil, in speranta de a calma tipetele, plansetele, obrajorii rosii si lacrimile pe care le varsa mica mea fetita. Sotul a venit acasa in acel moment si nu a stiut cum sa reactioneze... M-a vazut ghemuita in jurul bebelusului nostru... o femeie obosita, nedormita de cateva zile, dar care ar fi facut orice pentru ca fiica ei sa se simta bine si sa nu mai planga.

Unul dintre momentele in care eu si sotul meu am lasat-o pe micuta singura a fost pentru un eveniment. La acea conferinta, un barbat a impartasit povestea lui, o poveste care m-a trezit la viata. Un moment care va ramane tot timpul in gandul meu si imi va atinge o coarda sensibila in inima fragila de mama, inima ce a devenit de mii de ori mai sensibila de cand am intalnit-o pe ea, fetita mea.

Acel barbat a fost intr-un orfelinat din Uganda si in multe altele.. insa de data aceasta a fost diferit. El a intrat intr-o camera unde erau peste 100 de patuturi pline cu bebelusi. A ascultat cu uimire si mirare... singurul sunet pe care il auzea era respiratia micutilor. Tacere... Un sunet care era extrem de rar in conditiile in care se afla intr-o camera cu 100 de copilasi. S-a intors catre asistenta si a intrebat-o ce se intampla. Raspunsul dat nu il voi uita niciodata... NICIODATA.

Citește și:

Asistenta s-a uitat la el si i-a spus: "Dupa o saptamana de la venirea bebelusilor aici, timp in care au plans ore in sir, la un moment dat se opresc din plans... si asta pentru ca isi dau seama ca nimeni nu vine sa ii aline."

Bebelusii se opresc din plans cand isi dau seama ca nimeni nu vine sa ii aline, nimeni nu vine dupa ei... nu vine in 10 minute, nu vine in 4 ore si poate ca niciodata...

Asta mi-a frant inima.... Simteam ca bucati din inima mea sunt imprastiate in sala.. dar, in schimb, aceasta poveste a agitat in mine o dorinta, o foame, o promisiune pentru spiritul meu.

Dupa conferinta, am mers acasa. Fetita mea si-a odihnit corpul micut de al meu si, in timp ce o leganam, i-am facut o promisiune... o promisiune ca voi fi mereu langa ea... MEREU.

La 2 noaptea, disperata si plina de griji voi veni la ea daca incepe sa planga.

Prima ei rana, prima ei inima franta... voi veni la ea. Voi fi acolo sa o tin in brate, sa o alin, sa ii spun ca totul va fi bine, sa iau decizii pentru binele ei... ii voi arata ca printre lacrimile si frustarile noastre este in regula sa plangi si este in regula sa simti nevoia de iubire. Ii voi arata ca noi vom fi intotdeauna locul ei sigur si ca vom veni mereu in ajutorul ei.

Citește și:

sursa material + imagine interior si prima pagina: Love What Matters, Facebook

Vizionare placuta


Kudika
8 Aprilie 2016
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.