Colegii de scoala radeau de bunicul lui. Ce a facut baietelul? Mi-au dat lacrimile

Mihai statea la masa din bucatarie; citea pagina de sport din ziarul de dimineata. A auzit pasi pe podea, si-a ridicat privirea si l-a vazut pe bunicul lui intrand in bucatarie. Mergea agale, cu capul plecat si umerii lasati… nu era la fel de fericit precum il stia el.

Mihai: “Buna dimineata, bunicule!”

Bunicul, oftand, s-a asezat pe scaun. El nu a ridicat ziarul pentru a il citi. In schimb, a intrebat: “Mihai, ce se mai intampla astazi? Care sunt stirile din orasul nostru?”

“Diseara este un meci de fotbal intre scoala mea si o alta scoala. Ai vrea sa mergi? Va fi o lupta stransa, dar cred ca noi vom castiga.” – a spus Mihai, cu putina dezamagire in glas. Ii parea rau ca bunicul sau nu stia sa citeasca. Pana si colegii lui de scoala au ras cand copilul le-a spus de situatia acestuia.

Batranelul ii povestise de multe ori viata lui: “Eu nu am avut sansa de a merge la scoala. Mergeam cu tata la camp, aveam grija de animalele de la ferma… zilele erau lungi si dificile. Si nu am putut sa merg si la scoala.”

Mihai asculta intotdeauna cu multa atentie cand bunicul ii povestea cu mandrie despre copilaria traita la ferma. Mainile aspre si batatorite ale batranului erau maini muncite, cu multe amintiri. Baietelul observa cat de trist devenea bunicul cand facea referire la invatatura: “Mi-ar fi placut sa fi mers si eu regulat la scoala, dar nu a fost timp.”

Intr-o zi, bunicul l-a intrebat pe Mihai: “Dragule, vrei sa mergi cu mine la supermarket? Am cateva lucruri de cumparat.”

Bunicul mergea printre rafturile mult prea mari pentru el. Erau primele lui luni la oras, dupa moartea bunicutei, parintii lui Mihai au decis sa nu il lase singur, asa ca l-au luat sa locuiasca impreuna cu ei.

“Ce e in cutia asta?” – a intrebat bunicul uitandu-se cu ochi mari la eticheta.

“Aceasta este supa de pui.” – a raspuns nepotul.

Batranul se indrepta catre zona de carne, insa nu putea citi nici preturile si nici etichetele. In cele din urma, el i-a dat lui Mihai lista cu alimentele de care avea nevoie si a decis sa plece din magazin.

“Te astept la iesire.” – a spus, incercand sa ii evite privirea.

Mihai si-a dat seama cat de trist este bunicul lui. “As vrea sa il pot ajuta, dar nici eu nu stiu de unde sa incep. Nu am nicio idee.” – si-a spus el in gand.

A doua zi era duminica, iar cei doi au iesit la plimbare prin oras. In fiecare duminica dimineata ei faceau o scurta plimbare, acesta era ritualul lor de cand bunicul venise la oras. Cei doi au trecut prin fata unei biblioteci, care avea un banner urias la intrare: “Stii pe cineva care nu stie sa citeasca? Noi il putem ajuta. Suna la acest numar!”

Baiatul a aratat cu degetul catre semn si, cu zambetul pe buze, a spus: “Cineva te poate invata sa citesti. Asa scrie aici.”

Cateva zile mai tarziu, bunicul isi punea cel mai bun costum… era “prima zi de scoala” pentru el. El ajunsese la biblioteca cu o ora mai devreme. Pe parcursul primei sedinte, era destul de emotionat si nervos pentru ca nu se putea concentra. Nu reusea sa inteleaga nimic din ce spunea profesorul.

Cateva saptamani mai tarziu, batranelul se simtea epuizat si voia sa renunte: “Sunt prea batran pentru a invata toate astea.” – a spus el inchizand cartile de pe masa.

“Oh, bunicule, nu te descuraja.” – i-a raspuns Mihai.

Batranul devenise incapatanat: “Nu pot face asta… nu reusesc sa invat nimic.”

“Ce zici daca te-as ajuta si eu?” – l-a intrebat nepotul sau.

Incercand sa nu para nerecunoscator, bunicul a zambit si a raspuns: “Iti multumesc, dragule.”

Ei au invatat impreuna ore, zile, chiar luni intregi. Dupa ceva timp, bunicul s-a dus la Mihai in camera…

“Dragule, am primit o scrisoare de la sora mea. Lasa-ma sa ti-o citesc.”

Cu un glas tremurand, bunicul a inceput sa citeasca; el pronunta fiecare cuvant foarte lent… si la un moment dat i-au dat lacrimile. Cand a terminat de citit, Mihai avea si el lacrimi pe obraz. Era mandru de acest batranel care nu s-a dat batut nici la o varsta inaintata.

“Bunicule… esti incredibil! Felicitari, sunt mandru de tine!”

Ochii lor s-au intalnit… pe fata bunicului a aparut un zambet larg… nu il mai vazuse atat de fericit de foarte mult timp.. stia ca si el era mandru de aceasta reusita.

sursa material: chicken soup

foto prima pagina: David Pereiras, Shutterstock

---