Tu cu ce te hranesti? Cu iubire sau cu suferinta?

Un barbat avea o singura fiica, pe care o iubea mai mult decat orice pe aceasta lume. El traia doar pentru ea si ar fi facut orice pentru ca micuta sa fie fericita. Asa ca, in momentul in care ea s-a imbolnavit si boala ei a rezistat eforturilor depuse de cei mai buni medici din lume... el a facut tot posibilul sa miste cerul si pamantul pentru a o ajuta.

Eforturile sale s-au dovedit inutile... si copilul a murit. Tatal a fost distrus, a devenit un pustnic amar, incercand sa se desprinda de toti din jurul lui, refuzand orice activitate ce l-ar fi putut ajuta sa uite de problemele lui si sa il aduca inapoi pe drumul cel bun.

Apoi, intr-o noapte, a avut un vis. Era printre nori si privea cum copiii ingeri mergeau intr-un mars catre Marele Tron alb, un tron pe care se afla un batran imbracat in mantie alba. Fiecare ingeras purta o lumanare. El a observat, totusi, ca lumanarea unui copil nu era aprinsa... s-a uitat mai atent si a vazut ca acel copil era de fapt propria fetita.

Grabindu-se catre el, tatal a oprit-o si a intrebat-o: "Fiica mea, tu esti singura din acest sir care nu are lumanarea aprinsa. Cum este posibil asa ceva?"

"Tati, ei o reaprind de foarte multe ori... dar lacrimile tale o sting mereu." - a spus fetita trista.

In acel moment, tatal s-a oprit din vis. Isi invatase lectia... De la acea ora a decis sa nu mai fie un pustnic si sa incerce sa mearga mai departe in viata... si asta pentru ca lumanarea fiicei sale sa nu se mai stinga de la lacrimile lui inutil varsate.

foto prima pagina: Katya Shut, Shutterstock