Buna, tuturor. As dori sa impartasesc cu voi o poveste despre o persoana care a fost o sursa de inspiratie pentru fiecare dintre membrii familiei nostrei.

Par deshidratat, aspru si lipsit de stralucire? Am gasit solutia!

Este vorba despre bunica mea. Ea a fost o femeie afectuoasa, cu o inima incredibila, care ar fi putut castiga dragostea oricarei persoane indiferent de ce ar fi facut. Permiteti-mi sa va povestesc viata ei, trauma pe care nicio femeie nu ar trebui sa o sufere vreodata.

Ea era cel mai mare copil dintr-o familie de 7 fete si un baiat. Dintre acestia, doi copii au murit la scurt timp dupa nastere. Acum, doar doi mai sunt in viata.

La varsta de 16 ani, bunica mea s-a casatorit ca a doua sotie pentru un barbat dde 40 de ani. Si-a pierdut sotul la un an dupa nunta ei. Prin harul lui Dumnezeu, a avut un copil pe care l-a considerat consolarea ei. Dar asta nu a durat deoarece copilul s-a imbolnavit grav. In cele din urma, pana la varsta de 25 de ani ea si-a pierdut intreaga familie. Cu toate acestea, ea isi dedica viata pentru a educa fiecare copil din familie. Acesta a fost motivul pentru care a fost iubita si respectata de catre toti cei din familia noastra.

Anul trecut, casatoria mea a fost pusa. Fiind cel mai tanar nepot in aceasta familie, ea era foarte fericita pentru mine si mi-a spus ca va creste si copilul meu cand va fi cazul. La scurt timp dupa logodna mea, a cazut in casa in timp ce urca scarile si si-a fracturat mana. De atunci au inceput toate problemele. Avea 83 de ani.

La petrecerea mea de logodna, tot ce a facut a fost sa stea in liniste pe scaunul ei. A fost o realitate dificila care ne-a lovit pe toti, noi fiind obisnuiti sa o vedem dintr-o parte in alta, ocupandu-se de treburile casnice de una singura.

Mai era doar o luna pana la nunta mea. Bunica a dezvoltat o depresie ciudata, isi imagina lucruri, se temea de moarte, voia sa ma vada cat mai repede mireasa... Toti am asigurat-o ca va fi prima persoana care ma va binecuvanta in ziua nuntii mele. Dar, dupa cum stim cu totii, natura este inevitabila.

Ea a ajuns la urgente si a ramas in spital timp de 20 de zile. In fiecare zi mergeam la ea in vizita si toti ne rugam pentru ea. Intr-o buna zi s-a intamplat acel lucru de care toti ne temeam. Ea nu mai era si a lasat pe toti cu ochii in lacrimi si inimile zdrobite.

La nunta mea fotografia ei era in fata mea si a sotului meu. Am stiut ca si-ar fi dorit sa fie cu noi, insa chiar si asa... am simtit ca era in sala si ca ma va binecuvanta.

Chiar si astazi simt ca ea este tot langa mine si ca pot vorbi cu ea despre bucuriile si tristetile mele.

As vrea sa inchei prin a spune ca nu doar parintii au nevoie de iubire si atentie, ci si bunicii... ei si-au dedicat viata crescandu-va parintii si apoi crescandu-va pe voi. Va veni o zi cand iti vei dori sa fie langa tine si ei nu vor mai fi.

foto prima pagina: De Visu, Shutterstock

15 Lectii de viata de la Rumi pentru a reduce stresul in perioada sarbatorilor
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: