Eseu și autocritică despre toate motivele din lume pentru care nu funcționează nicio dietă din lume
Nu mai aveam scuza sesiunii dar, văleu mie, intrasem deja în rândul clasei muncitoare, aveam articole de predat, newsletter de trimis, mailuri de răspuns și evenimente de evitat. Evident, m-am îngrășat pe fond de stres. Asta ne spuneam, nu? Pe fond de stres, stai că jobul, stai că supărăririle și greutățile vieții.
De fapt, hai s-o zicem drept ca morcovii pe care îi evităm: cu excepția unor reale afecțiuni, ne îngrășăm pentru că mâncăm toate bălăriile din lume. La figurat, că dacă am mânca pătrunjel și leuștean n-ar fi bai. Mulți dintre noi au o relație emoțională cu mâncarea, și nu funcțională, așa cum ar fi normal. Mâncăm de veselie, ca să ne premiem, mâncăm de tristețe ca să ne consolăm.
Eu m-am uitat toată viața chiorâș la morcovi, dovleceii erau buni doar pane, rosiile se acceptau doar cu o palmă de brânză lâmgă ele iar cu mărarul mă voi dușmănii pe viață, chiar dacă o să-mi spuneți că e minunea minunilor din ostrovul florilor! Moarte și osândă veșnică mărarului!