Ce-ar fi să nu ne mai prefacem

Dacă îți pasă de planetă și de oamenii și animalele care trăiesc pe ea, există două moduri în care poți judecă problema: să speri în continuare că de fapt catastrofă poate fi împiedicată și să te simți din ce în ce mai frustrat sau mai înfuriat de pasivitatea oamenilor; sau să accepți că dezastrul e inevitabil și să începi să te gîndești la ce mai poți speră. Dacă speranța voastră pentru viitor depinde de un scenariu nebunesc de optimist, ce-o să faceți peste zece ani, cînd scenariul o să devină nefuncțional chiar și în plan teoretic? O să renunțați cu totul la planetă? Eu aș recomandă, apelind la limbajul analiștilor financiari, un portofoliu mai echilibrat de speranțe, unele dintre ele pe termen mai lung, iar altele pe termen mai scurt. E foarte bine să lupți împotriva limitărilor naturii umane, sperînd să diminuezi răul extrem din viitor, dar e la fel de important să lupți la o scară mai redusă, să porți mai multe bătălii locale, în care ai speranțe mai realiste de victorie. - Jonathan Franzen