Cum s-a născut whiskey-ul Jack Daniel’s

Mama lui Jack Daniel a murit când acesta era foarte tânăr, el fiind cel mai mic dintre cei 10 copii. Totodată, tatăl său a murit în războiul civil, nu mult timp după aceea. Devenit independent la o vârstă fragedă, Daniel a fost luat sub aripă de un preot local, pe nume Dan Call, în adolescență. Aici a început să distileze cu Call și distilatorul Nathan „Near” Green. A învățat cum să facă whisky folosind metoda „amestecului acru” și cum să filtreze whisky-ul prin cărbune, lucru obișnuit la acea vreme. Alți distilatori au abandonat procesul din motive financiare și de timp, dar acesta a devenit un element esențial al produsului final al lui Daniel.

Daniel și-a folosit moștenirea obținută din moșia tatălui său pentru a înființa o afacere de distilare înregistrată legal în 1875. În 1884 el a cumpărat terenul unde se află astăzi Jack Daniel’s Distillery. Cunoscută sub numele de „Stillhouse Hollow” sau „Jack Daniel’s Hollow”, proprietatea include o peșteră la baza unei stânci de calcar. O statuie în mărime naturală a lui Jack Daniel se află astăzi în fața izvorului peșterii. Apa filtrată cu calcar este adesea considerată un ingredient esențial în whisky-ul bun.

Daniel și-a ales sticlele în formă pătrată la sfârșitul anilor 1890 pentru a transmite un sentiment de corectitudine și integritate. Brandul său a crescut și mai mult după ce a câștigat medalia de aur pentru cel mai bun whisky la Târgul Mondial din St. Louis în 1904. În competiție, s-a confruntat cu 20 de distilerii de lungă durată din Europa și din întreaga lume.

Nu după multă vreme, sănătatea sa deficitară l-a determinat să se retragă și să-i lase pe cei doi nepoți să opereze distileria. Nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii proprii.

După ce Tennessee a adoptat o interdicție la nivel național care interzice distilarea whisky-ului în stat, în 1910, compania a început distilarea în St. Louis, Missouri și Birmingham, Alabama pentru o perioadă scurtă de timp până când a interdicția a fost extinsă la nivel național. în 1920. Niciunul dintre whisky-urile Jack Daniel’s fabricate în ambele locații nu a ajuns vreodată în magazine din cauza problemelor de calitate.

Legenda spune că Daniel și-a rănit degetul de la picior lovind un seif cu furie când nu a putut să-l deschidă. Se spune că o infecție din acea leziune a dus la otrăvirea sângelui și la moartea sa în 1911. Biografii contestă dacă acest lucru este adevărat. Seiful lui Daniel este încă situat la distilerie.

În prezent, distilarea whisky este legală în Tennessee, însă distileria Jack Daniel’s este în continuare situată într-un „județ uscat”. Asta înseamnă că, deși produsul poate fi produs în mod legal, acesta nu poate fi vândut în mod legal. Cu toate acestea, există o excepție: Jack Daniel’s poate vinde un produs comemorativ.