Cu cât trauma este mai puternică, atât cea moștenită transgenerațional, dar și cea din contextul relației directe cu părinții, cu atât tipul de atașament pe care îl vom forma în mod inconștient cu toți oamenii din viața noastră va fi de tip nesigur. Părțile din noi - acei copiii interiori răniți de la anumite vârste, vor guverna mai mult dinamica relațiilor din viața noastră în mod inconștient, fapt ce va conduce la proiectarea asupra celorlalți a propriului bagaj emoțional și traume neprocesate și dezvoltarea unei forme de atașament nesigur, care va reproduce tipul de relație și forma de atașament resimțită de către copii în raport cu propria familie și mai ales, figurile parentale.

Referitor la dinamica relației părinte-copil, aceasta are un rol esențial în ceea ce privește dezvoltarea unui tip de atașament sănătos și în acord cu Sine. Dacă copiii resimt o atitudine bazată pe dezaprobare referitor la emoțiile și gândurile lor, anumite părți din ei, așa numiții „protectori” vor guverna viața adultă, ieșind la suprafață fie printr-o atitudine autocritică, inhibată sau la polul opus, una bazată pe comportamente impulsive cu ajutorul căreia iși vor ignora și reprima propriile emoții, exact cum au fost ignorate nevoile lor de către părinți în copilărie.

Atitudinea benefică de abordat a părinților raportat la copii ar trebui sa fie una bazată pe crearea unui spațiu de siguranță, în care copilul să se simtă ascultat și acceptat pentru ceea ce este , spunându-i-se “da” legat de modul său de a fi. Astfel, copilul învață că vocea lui contează, ca emoțiile lui contează și că el contează în această lume. Așadar, acesta va avea posibilitatea de a merge în viață luând decizii de la nivel de Sine și se va exprima în mod autentic, dezvoltând atașamente de tip sigur în relațiile interumane.

Dacă copilul resimte o atitudine bazată pe „nu” față de propriile gânduri, emoții, trăiri și fel de a fi, atitudine bazată pe dezaprobare legat de acțiunile și emoțiile sale, atunci sistemul intern al copilului se va autoreglementa conform mediului exterior și conform atitudinii superioare parentale. Așadar, copilul își va reprima și va exila părțile din el care nu au corespuns aprecierii părinților și ulterior va dezolva atașamente de tip nesigur în viața adultă.

În acest caz, soluția în viața adultă este îmbrățișarea și acceptarea noastră exact așa cum suntem, prin acordând astfel un loc în sistemul nostru intern și acelor parți exilate din psihismul nostru- și direcționarea iubirii către părțile rănite ,cele care cunosc doar atașamentul nesigur. Prin acest proces, copiii interiori răniți, acele părți exilate din noi, vor putea dezvolta un atașament sigur raportat la Sinele nostru și se vor putea vindeca. Prin acest proces, adultul nu va mai simți nevoia de a căuta relații în care să stabilească atașamentul nesigur învațat în copilărie și de a mai reproduce aceleași scenarii dureroase, dar familiare și în viața de adult.

Află pe linkul acesta mai multe despre cum poți vindeca aceste părți exilate, de copii interiori și rănile emoționale profunde din inconștient pe care aceștia le poartă și care ies la suprafață în relațiile pe care le stabilești cu ceilalți.

Featured foto de la Ksenia Zvezdina via Shutterstock

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: