Setari Cookie-uri

Autismul VIRTUAL: 5 informații pe care orice părinte trebuie să le cunoască

Incidența autismului în rândul copiilor a crescut alarmant de mult în ultimii ani, cu atât mai mult cu cât încă nu sunt diagnosticate toate cazurile și rămân copii care încă nu sunt luați în evidență și incluși într-un program terapeutic. Pentru prima dată în literatura de specialitate a fost sesizat autismul virtual de către psihologul român Marius Teodor Zamfir, care a observat existența unei legături între tulburarea de spectru autist (TSA) la copii și expunerea timpurie a acestora la mediile virtuale: tabletă, televizor, laptop, telefon.

Creierul copiiilor se dezvoltă enorm de mult în primii 3 ani de viață, acesta crește și se formează un număr mare de neuroni și celule nervoase specializate, precum și un mare număr de sinapse. După această vârstă, urmează efecte de „modelare” a conexiunilor între neuroni, numărul celulelor nervoase din unele zone ale creierului scade, se creează rețele tot mai fine, mai fidele în reacții, mai specifice.

Pentru a se dezvolta optim, copilul învață din mediul înconjurător, din ceea ce vede, ce aude, ce simte prin organele sale de simț (pielea – vezi simțul tactil, ochii, urechile, limba etc.). Expunerea la mediile virtuale privează copilul de descoperirile tactile, olfactive, de crearea unor raporturi în spațiu cu privire la obiecte, de explorarea mediului și deci a propriului corp prin învățarea echilibrului și experimentarea cazaturilor, prin descoperirea unor caracteristici ale obiectelor (textură, temperatură, miros, greutate, gust, sunet la cădere, spargere etc.) și totodată copilul învață atât observând oamenii din jur, cât și interacționând cu aceștia.

Citește și:

Expus la medii virtuale, copilul devine sedentar, nu mai explorează prin toate simțurile sale lmea, poate chiar să nu i se mai dezvolte vorbirea. Chiar dacă aude cuvinte și cântece, copilul învață să vorbească de la oameni, pe care îi urmărește atent, și nu din mediile virtuale.

Tableta, televizorul, telefon privează copilul de toate acestea, iar personajul din desene animate nu îi răspunde înapoi la gângurit așa cum face părintele. Privat de multe aspecte din mediu, atât cele pe care le-ar observa, cât și cele cu care ar interacționa, ca răspuns al celor din jur la gesturile sale, copilul care petrece mult timp în mediul virtual poate prezenta tulburări în dezvoltare și întârzieri în luarea achizițiilor conform vârstei, putând avea comportamente din spectrul autist.

Citește și:

Nu toți copiii expuși mediului virtual pot prezenta tulburări în dezvoltare, însă, atunci când există deja o predispoziție genetică, se pot instala simptome din spectrul autist și nu numai.

Este important de spus că toate procesele neuronale, nervoase care au loc în dezvoltarea normală a copilului (cu atât mai mult cu cât este mic) suferă modificări, se desfășoară altfel atunci când copilul este expus în mod exagerat mediilor virtuale.

Prevalența utilizării mediilor electronice, a ecranelor este din ce în ce mai mare în rândul copiilor cu vârstă sub 3 ani în toată lumea și tinde să crească în decurs de un deceniu. Unele studii sugerează că creșterea timpului petrecut pe ecran la copiii mici este asociată cu rezultate negative asupra sănătății, cum ar fi scăderea capacității cognitive (logică, inteligență etc.), întârzierea dezvoltării limbajului, starea de spirit și comportamentul asemănător cu autismul, inclusiv hiperactivitate, scaderea capacității de atenție și iritabilitate.

Citește și:

În prezent, copiii din întreaga lume petrec mai mult timp an fața ecarnelor în comparație cu copiii care în trecut se implicau mai mult social. Primele expuneri la ecrane ale copiilor se fac deja la vârste mult mai fragede (sugari) și, mai mult, părinții îi conving activ pe copii să folosească mediile virtuale pe post de „dădacă, pentru a-i distra și pentru a-i ține ocupați pe cei mici, astfel încât părintele să aibă mai mult timp pentru el.

În mod surprinzător, foarte mulți părinți mărturisesc cu mândrie că copilul lor cu vârsta sub 2 ani petrece timp în mod regulat în fața ecranelor, că „știe” să butoneze.

Expunerea timpurie la ecran poate provoca modificări neurochimice și anatomice ale creierului. Concentrația redusă de melatonină a fost găsită în mod semnificativ la un frup de copii expuși la ecrane. Deficiența de neurotransmițători cum ar fi dopamina, acetilcolina, acidul gamma aminobutiric (GABA) și 5-hidrotriptamina (5-HT) a fost observată în studiile pe copiii din mediul urban, dependenți de internet, care pot provoca un spectru de fenotip de comportament aberant. Cercetătorii au descoperit că există efecte negative ale expunerii la ecran asupra volumului regional al materiei cenușii și al substanței albe din creier, care se pot corela cu competența verbală întârziată, agresivitatea și scăderea abilitățile cognitive.

Citește și:

    Vă propun 5 informații de baza pe care părinții ar trebui să le cunoască despre autismul virtual.

    1. Ce este autismul virtual?

    Autismul virtual prezintă comportamentele din spectrul autist (TSA) generate de expunerea timpurie și prelungită la medii virtuale, cum ar fi televizorul, tabletă, laptopul, telefonul. În general aceste comportamente dispar sau copilul răspunde la tratament mai bine și într-un timp mai scurt decât în cazul altor cauze care duc la TSA. Există însă riscul ca revenirea să nu fie completă.

    La momentul actual știm despre autism că nu este neapărat o boală, adică nu avem analize sau investigații care să ateste autismul, însă există un spectru de comportamente specifice care au fost incluse în această tulburare pervaziva de dezvoltare, care cuprinde în special zonele comuncarii și ale interacțiunii, dar și o parte din percepția mediului și a sinelui.

    Citește și:

      Știm că sunt peste 1000 de gene implicate în autism și că foarte multe persoane (incluziv tipice) le prezintă, unele dezvoltând TSA, altele nu. De aceea specialiștii iau în calcul factorii de mediu declanșatori sau predispozanți pentru TSA, cum ar fi alergiile alimentare timpurii și alte tulburări gastrointestinale [1][2][3], dar și expunerea la mediile virtuale[4].

      2. Simptomele autismului

      Simptomele autismului virtual sunt aceleași ca cele incluse în tulburarea de spectru autist (urmărește video din finalul acestui articol):

      • Copilul nu răspunde când îl strigi pe nume;
      • Copilul nu privește în ochi, nu prezintă contact vizual cu cei din jurul lui;
      • Mișcări repetitive, stereotipii (rotește roțile, aliniază jucării, toarnă apă dintr-un pahar în altul la nesfârșit);
      • Folosește mai degrabă o anumită parte a jucăriei decât jucăria cu scopul sau – de exemplu nu așează cana cum trebuie (să țină lichidul), nu duce telefonul la ureche, elasticul de păr către păr, brățara către mâna etc.
      • Nu se joacă de-a ceva (de-a mami și tati, de-a hrănitul păpușii/animalului, cucu-bau, prinselea etc.);
      • Evită apropierea fizică sau nu cere în brațe ori nu îi place să fie ținut în brațe;
      • Dezvoltare motrică întârziată, de exemplu merge mai târziu sau nu începe autoservirea odată cu alți copii;
      • Întârzieri în dezvoltarea limbajului sau tulburări în dezvoltarea limbajului, de exemplu nu vorbește sau, dacă o face, fie repetă unele cuvinte (ecolalia), fie are fixațîi pentru anumite subiecte sau repetă o întrebare la nesfârșit;
      • Nu imită gesturi, activități sau sunete;
      • Nu răspunde la întrebări, chiar și non-verbal, nu cunoaște părțile corpului;
      • Nu arată cu degetul – arătatul cu degetul prezintă două componente: protoimperativ și protodeclarativ. Arătatul cu degetul protoimperativ ar trebui să apară în jurul vârstei de un an. Dacă nu se dezvoltă până la 16-18 luni și formă protodeclarativa, ar fi foarte bine să consultați un specialist. Formă protoimperativa se referă la copilul care arată că vrea ceva, arată cu degetul spre sticla cu apă sau spre o jucărie pe care o dorește. Formă protodeclarativa apare atunci când copilul arată la un obiect interesant, este un fel de întrebare „uau, ce este aceasta?”, copilul arată insistent cu degetul și verbalizează sau scoate un sunet scurt. Copilul cu TSA nu prezintă aceste comportamente.
      • Tot cu privire la arătatul cu degetul, este posibil ca cel mic să nu poată urmări ceea ce îi arată cu degetul altcineva. De exemplu dacă mama arată cu degetul spre ursulețul de pluș din alt colț al camerei, copilul nu urmărește cu privirea;
      • Copilul nu știe cine e mama, tata, bunica, bunicul și nu caută obiecte ascunse (de exemplu la întrebarea „unde e mama?” copilul ar trebui să se uite către mama, iar dacă ascundem sub un cearșaf o jucărie, ar trebui să o caute);
      • Copilul nu explorează mediul la fel de mult caă cei de vârstă lui sau nu explorează deloc mediu, de exemplu se poate întinde pe jos; de asemenea copilul pare să aibă interese restrânse pentru mediu și jucării.
      • Copilul nu cere aprobarea vizuală. De exemplu când nu este sigur de o activitate sau când în încăpere întră o persoană necunoscută, în mod normal copilul se va uita către părinte pentru a-i studia rectia. Un copil cu TSA este posibil să nu prezinte această privire aprobatoare. De asemenea, atunci când plâng, copiii mici își privesc părintele în ochi, dar un copil cu tulburare din spectrul autist nu o va face;
      • Copilul nu interacționează cu alți copii.
      • Nu inițiază joc.
      • Părinții s-au întrebat cel puțin o dată dacă nu cumva copilul este surd sau are tulburări auditive. Copilul nu răspunde la unele sunete din jur.
      • Copilul prezintă mișcări de autostimulare: fie miroase obiectele sau le linge, fie se leagănă, lovește cu obiectele sau flutură mâinile ori merge pe vârfuri, fie se învârte în cerc;
      • Este posibil să nu suporte unele texturi (de exemplu jucării de pluș, nisip, să atingă alimente, suprafețe reci etc.) sau face preferințe pentru unele alimente, prezentând tulburări în alimentație (de exemplu preferă să mănânce doar piure sau alimente semi-lichide);
      • Crize puternice de plâns, copilul se calmează greu și crizele par să apară din senin;
      • Copilul nu înțelege comenzi simple și pare să răspundă sau să execute „doar când vrea el”;
      • Copilului îi place rutina și pare deranjat când apar modificări în rutină zilnică (rezistență la schimbare);
      • Uneori pare că nu simte durerea;
      • Nu îl înțelege pe NU și nu recunoaște pericolele (de exemplu în parc nu se ferește de leagăn, pe stradă nu înțelege pericolul mașinilor, acasă nu înțelege pericolul înălțimii, nu se oprește când părintele spune „NU” sau „stop”);
      • Nu empatizează cu cei din jur, de exemplu dacă mama se lovește și manifestă că o doare, copilul pare că nici nu observă;
      • Copilul nu execută jocuri simple, cum ar fi să construiască un turn din cuburi, să se joace cu o jucărie cauza-efect, la vârstă adecvată să realizeze un puzzle simplu sau incastre, nu pune cană corespunzător sau nu așează obiectele corespunzător;
      • De asemenea, copilul nu cere atenție și acceptare de la părinte. De exemplu nu îi aduce părintelui desenul sau, nu îi aduce jucării părintelui, nu îi cere să îl privească și nu îl deranjează deloc dacă părintele este ocupat sau vorbește la telefon.

      3. Evaluări și terapii în TSA

      Copilul poate să prezinte doar câteva dintre simptomele de mai sus. Pentru evaluarea copilului este recomandată o echipa formată din medic psihiatru și psiholog, astăzi cele mai folosite teste pentru autism sunt:

      Citește și:
        • Un test pentru părinți care se realizează online – Testul M-CHAT;
        • Testul Portage;
        • Modulele ADOS;
        • Testul ABAS;
        • Testul de screening Denver;

        Un test pentru evaluarea întârzierilor în dezvoltare, util și pentru realizarea planurilor de intervenție – Carolina Curriculum.

        Pentru copiii cu vârstă sub 2 ani cele mai recomandate intervenții sunt Denver și Mifne, iar după 2 ani mai există de semenea mai multe terapii, cum ar fi ABA, metodă Son-Rise, RDI (Relationship Development Intervention), terapia 3C etc.

        La aceste terapii se asociază intervenții logopedice și de dezvoltare a limbajului, dar și terapii de desensibilizare în TSA (de exemplu desensibilizarea alimentară pentru a ajuta copilul să mănânce solide sau mai variat ori pentru a-l ajută să accepte texturile sau sunetele pe care le respinge).

        4. Ce recomandă specialiștii pentru prevenția autismului virtual?

        Academia Americană de Pediatrie a transmis anumite recomandări, reînnoite în anul 2016, bazate pe 49 de studii de specialitate. Acestea subliniază faptul că, până la 18 luni, copilul nu are voie să stea DELOC în faţa micilor ecrane, între 18 şi 24 de luni - maximum 30 de minute/zi şi numai cu un adult în preajmă, care să îi prezinte şi să îi explice ce se întâmplă la televizor, între 2 şi 6 ani - maximum o oră/zi şi între 6 şi 12 ani - maximum 2 ore/zi. De fiecare dată când cei mici interacţionează cu ecranele, trebuie verificată calitatea programelor urmărite. Studiile respective arată că, dacă depăşim aceste recomandări, la anumiţi copii pot apărea probleme de atenţie, obezitate, întârzieri cognitive, întârzieri ale limbajului, probleme de somn, tulburări din spectru autist, depresie, anxietate etc.

        O provocare reală o prezintă programele de grădiniță online, precum și școala online. Se cunoaște deja, din perioada pandemiei, că limitarea socializării alături de studii online a dus la creșterea alarmantă a depresiei și obezității în rândul copiilor și adolescenților.

        5. Cum se poate face diferenţa între „autismul clasic” şi „Autismul Virtual”?

        Psihologul Zamfir ne spune că diferențele nu sunt legate de simptome, dar sunt legate de caracterul recuperării: „Copiii care au prezentat consum excesiv de mediului virtual, în perioada 0-3 ani, s-au recuperat cu o eficientă între de 4 şi 5 ori mai mare faţă de copiii care nu au stat în faţa mediului virtual, iar numărul copiilor integraţi din învăţământul de masă, la nivel funcţional şi adaptativ, a fost de aproape 3 ori mai mare la copiii care au prezentat consum de mediu virtual.”[4]

        Sigur, o anamneză riguroasă privind stilul de viață al copilului până la momentul disgnosticului tulburării autiste poate sugera posibilitatea ca copilul să sifere de autism virtual. Viteza de recuperare a copilului, mult mai mare decât în cazul celorlalte tipuri de TSA, înclină, de asemenea, bălanța către diagnosticul de autism virtual.

        Referinte:

        [1] Gastrointestinal symptoms and autism spectrum disorder: links and risks – a possible new overlap syndrome

        [2] Gastrointestinal Problems Common in Autism Linked to Gene Mutation that Affects Behavior

        [3] Research confirms gut-brain connection in autism

        [4] https://stopautismvirtual.ro/

        (5) Early electronic screen exposure and autistic-like symptoms

        Foto: By goodmoments/ shutterstock.com

        Vizionare placuta


        Descriere Iulia Maftei – Kudika.ro

         

        Încă de când mă aflam pe băncile Facultății de Medicină Carol Davila, am constat că dincolo de a cunoaște știința...

        Ti-a placut acest articol?

        Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.