Divorțul și depresia: cum ne-a afectat pandemia

Potrivit Institutului Național de Statistică, în România anul trecut au fost înregistrate peste 20.000 de divorțuri, în creștere cu aproape 12% față de 2019. Mulți oameni aflați în relații pe termen lung s-au trezit la o răscruce, iar ce se întâmplă pe meleagurile mioritice se înscrie în tendințele globale: în Statele Unite, de exemplu, în luna august a anului trecut, una din 10 persoane căsătorite sau aflate într-un parteneriat civil afirma că e probabil să se separe de partener / soț, cel puțin parțial, din cauza problemelor generate de pandemie.

Ce-a adus pandemia în plus cuplurilor? A adus anxietate: teama de a se îmbolnăvi poate deveni greu de suportat de partener. A dispărut rutina sau timpul personal, mulți s-au simțit captivi în relație, acasă cu telemunca, au lipsit ieșirilor în oraș cu prietenii. În alte cazuri, dificultățile financiare provocate de pierderea locurilor de muncă sau a reducerilor salariale. Sau și-au spus cuvântul problemele pre-existente în cuplu înainte de pandemie, dar care au fost confruntate în timpul crizei. Pentru alte cupluri, testul de netrecut a fost reședința diferită a partenerilor (țări/orașe diferite) în condițiile în care libera circulație a fost îngreunată, timpul petrecut împreună a scăzut, iar partenerii au reevaluat relația. S-au adăugat cazurile de violență domestică, alcoolism, infidelitate sau presiunea de a îngriji copiii aflați în ”școala online” în timpul telemuncii.

De ce ne e mai greu acum? Pandemia a intervenit pe toate fronturile, afectând, de exemplu, cât poate dura un divorț, modul în care părțile apar în fața instanței și cum și când se consultă cu terapeuții sau avocații, în condițiile în care există atât de puțină intimitate cu toată lumea acasă. Iarăși, rețeaua de suport a unei persoane poate fi esențialmente împletită cu cea a partenerului. Atunci când are loc o despărțire, o separare sau un divorț, deteriorarea acestor relații doare și ne poate agrava sentimentul de pierdere. Finalmente, startul unei noi relații și crearea de noi amintiri este o componentă importantă a recuperării dintr-o relație din trecut. Unul din mecanismele obișnuite de-a face față despărțirilor era să “reintri în circuit”: ieșirile cu prietenii, sesiunile de spa, masaj, alte tratamente well being au fost întotdeauna distrageri utile. În anul care tocmai s-a încheiat, multe dintre aceste activități n-au fost disponibile sau au fost foarte greu accesibile. În continuare, barurile se închid devreme, la ora 22.00, prietenii pe care ne bazam odată stau mai mult în casă, opțiunile sunt quasi-inexistente pentru cei care sunt nevaccinați sau care, din diverse motive, nu au un certificat de vaccinare valabil la zi. Încercarea de-a merge mai departe poate fi foarte complicat, în condițiile în care contactul față în față este limitat.

Ce simțim atunci când trecem printr-o depresie? Tina Petrăreanu, Psihoterapeut format în Psihoterapie Sistemică - Familie, cuplu, copil, Psiholog Clinician: „Oamenii experimentează mai multe simptome combinate. Chiar dacă unele sunt comune, depresia e complicată - ceea ce o complică sunt tocmai aceste diferențe dintre combinațiile pe care le experimentează pacienții. Vorbesc despre tristețe, probleme de concentrare, un interes mai scăzut pentru ce ne făcea altădată fericiți, nivel de energie la coate joase, astenie, insomnie, pierderea încrederii în sine, auto-învinovățire, pesimism, probleme cu pofta de mâncare (deficit sau dimpotrivă, crește nejustificat). În cazurile severe apar tendințele de autovătămare sau suicid. Și de fapt, lucrurile sunt și mai complicate: depresia este o afecțiune umbrelă care conține multe subtipuri, cum ar fi, de exemplu, depresia atipică (unde pacienții dorm excesiv și iau în greutate), depresia melancolică (unde pacienții experimentează o tristețe mai severă, le este greu să se simtă fericiți), etc. Nu în ultimul rând, simptomele depresiei tind să se schimbe în timp. E posibil să căutăm ajutor doar când avem simptome foarte severe, simptome care ar putea deveni mai ușoare mai târziu, lucru cunoscut sub numele de „regresie la medie”. O altă explicație este că există o schimbare în combinația de simptome pe care le raportează pacienții”.

Ar putea COVID-19 conduce la o epidemie de depresie clinică? Cristina Dimitrescu, Psihoterapeut format în Psihoterapie Sistemică - Familie, cuplu, copil, Sex Terapie, Consilierea persoanelor dependente de substanțe, Consilierea persoanelor LGBTQ, reprezentant Hedepy.ro, platformă online al cărei scop este de a ușura calea către psihoterapie, cu peste 160 de psihoterapeuți afiliați din Cehia, Slovacia, Polonia, Italia și România, crede că nici sistemul de sănătate public românesc nu este pregătit pentru asta. „La noi, rata divorțului a crescut cu 12% în octombrie 2020, față de octombrie 2019. Datele arată că s-au lansat și mai multe ordine de protecție: mai exact, 10% mai multe decât în aceeași perioadă a anului 2019. De obicei, femeile apelează mai mult decât bărbații la consilierea terapeutică. Evident că genele noastre influențează cât de ușor putem cădea în depresie clinică, dar depresia este, de asemenea, pentru cei mai mulți dintre noi, influențată substanțial de stresul provenit din mediu înconjurător: sfârșitul unei căsnicii poate fi traumatizant pentru ambii parteneri, poate fi solicitant din punct de vedere mental, fizic și financiar. Cineva care trece printr-un divorț poate simți vinovăție, frică, anxietate, depresie și durere. Datele noastre din 2021, din 5 țări și peste 13.000 de sesiuni online, arată că pacienții cu anxietate/depresie rămân în terapie cel mai mult timp, precum și că depresia este cea mai frecventă patologie. 28% dintre cei trec printr-un divorț au semne clinice de depresie în primele luni după eveniment”.

Cât de serios tratăm problema la nivelul societății? Mădălina Golgoțiu, terapeut specializat în psihoterapie integrativă: „ Ne uităm la imaginea de ansamblu: acum economia noastră își revine, cu o creștere estimată în jurul valorii de 4,5% pentru anul în curs, 2022. Trebuie să luăm în calcul impactul depresiei asupra motivației și soluționării problemelor. Adulților deprimați care au trecut printr-un divorț le va fi mai greu să-și stabilească și să urmeze noi obiective, să fie performanți la muncă, le va fi mai greu să se angajeze din nou în activități sociale relevante, să facă mișcare, să-și schimbe jobul, dacă e necesar, sau să caute altul nou. Mecanismele de decontare cu Casa Națională de Asigurări pentru terapie limitează plaja celor care apelează la psihoterapie: în România, terapia se decontează doar dacă ai trimitere de la psihiatru, dar psihiatrul are o sumă de maxim 90 lei/zi în baza căreia poate face trimiteri. Consilierea mai poate fi decontată doar dacă angajatorul plătește pentru ședințele de terapie ca beneficiu salarial, iar acest lucru începe să se întâmple. Investiția în sănătatea mentală a angajaților poate aduce companiilor o creștere de până la 4 ori a cifrei de afaceri. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), depresia și anxietatea costă economia globală aproximativ 1.000 de miliarde USD anual din cauza pierderii productivității echipelor. În prezent, Hedepy se ocupă în Cehia, Slovacia, Polonia, Italia de zeci de companii și mii de angajați, printre care Footshop, PrusaLab, Dentsu, JetBrains și compania de asigurări Generali.”

Cum ajută terapia persoanele aflate în divorț? Salomia Frunză Daniela- Psihoterapeut Integrativ, Specializat în provocarile mediului virtual :„Psihoterapia poate diminua sentimentul de izolare pe care îl resimte pacientul și îi poate ușura comunicarea acestuia cu restul lumii. Terapia de divorț se face adesea în regim individual. Colaborarea cu un terapeut poate oferi un obiectiv și o perspectivă rațională, poate înarma o persoană cu abilități care să o ajute să treacă mai ușor prin dificultățile divorțului. Schimbarea pe care o aduce divorțul poate fi o șansă de creștere și dezvoltare personală. Terapia individuală, de exemplu, îi poate ajuta să dobândească o nouă perspectivă. Cei care au divorțat pot învăța despre nevoile și problemele lor în parteneriate, pot dobândi o cunoaștere mai profundă a lor înșiși. Terapia de cuplu este, de asemenea, o variantă pentru cei care trec printr-un divorț, pentru că poate facilita un divorț sănătos și constructiv. Un terapeut de divorț poate acționa ca un mediator, stabilind niște linii directoare pentru un impact negativ mai redus, abordând și problemele pertinente iminente, precum aranjamentele de viață, obligațiile financiare reciproce și educație parentală. Cam 10% dintre pacienții noștri care trec printr-un divorț apelează și la această variantă. Mai există calea terapiei de familie, relevantă mai ales pentru copiii ai căror părinți divorțează. Părinții pot fi adesea consumați de propriile sentimente pe parcursul unui divorț și pot ignora parțial starea emoțională a copiilor lor. Divorțul îi poate face pe copii să simtă confuzie, vinovăție, pierdere, durere, abandon, nesiguranță (pe care dintre părinți ar trebui să îl "aleagă" sau cui ar trebui să îi fie loiali). De asemenea, s-ar putea îngrijora că ei sunt cauza divorțului: un copil care-și aude părinții certându-se în legătură cu custodia ar putea începe să se simtă nedorit. Atunci când părinții sunt agresivi unul cu celălalt, un copil se poate simți și mai temător. Terapia de familie permite tuturor membrilor săi să-și împărtășească sentimentele legate de divorț, îi poate ajuta pe toți să-și proceseze emoțiile și să se adapteze la schimbări”

Cercetările indică faptul că investirea în psihoterapie aduce beneficii majore persoanelor divorțate și că după 1-2 ani de la divorț și terapie susținută, depinde de persoană, partenerii divorțați au aceeași satisfacție a vieții și calitate a vieții precum persoanele care se află într-o căsnicie. (Hetherington & Kelly, 2002).

---