#inspirebeauty: În vremuri întunecate, să ținem aprinsă lumina din noi
În momentul în care am conceput acest proiect, undeva pe la început de februarie, ceea ce trăim acum părea un scenariu (prost) de SF. În Inspire Beauty, am fi vrut să vă povestim despre lucrurile mărunte care ne fac pe noi să ne simțim frumoase pe interior și pe exterior. Am fi vrut să transformăm martie într-o sărbătoare a feminității și să vă povestim despre femeile din istorie pe care le admirăm și care ne-au inspirat. Găsiți, totuși, aici, poveștile femeilor pionier din știință, politică, administrație și cultură care ne-au folosit drept modele.
Aș fi vrut să deschid ușa de la dulapul cu cosmetice și să vă povestesc despre rutina de răsfăț de vineri seara, despre dispozitive de curățare a tenului, despre spectacole de operă și despre cărți, despre picturi în fața cărora aș sta smerită ca la biserică, despre filme pe care le revăd obsesiv și care mi-au modelat universul interior. Azi toate aceste lucruri par mici, mici de tot. Cum să vă povestesc despre băi cu spumă în apă fierbinte când prin vămile noastre trec în fiecare zi oameni cu vieți furate și cu inimile înghețate de șoc și spaimă?
Mi se pare că lumea este rescrisă într-un fel pe care nu l-aș fi conceput vreodată și pe care mintea mea nu poate să îl proceseze. Cu toate astea, în toată marea asta de întuneric ard din loc în loc lumini puternice care ne vor scoate pe toți la mal.
E încă prea devreme și e prea multă incertitudine în jur să pot să spun că totul va fi bine. Nu știu cum va fi totul, dar ce știu în mod cert e că în cei mai mulți dintre români arde o bunătate în care eu, recunosc, nu mai credeam chiar orbește.
Pe lângă toate știrile cumplite care vin peste noi, se strecoară și povești care ar trebui să ne țină inimile sus. La începutul atacului, fără să aștepte de la mai-marii statului, oamenii obișnuiți și ONG-urile s-au mobilizat, așa cum bine știți, într-un fel care face înconjurul lumii. Românii și-au deschis casele și au primit la masă oameni alungați din casele lor de mâna sadică și macabră a războiului, donează în fiecare zi tone de alimente, de haine, de produse consumabile și au început să se formeze iar cozi la centrele de donat sânge.
Asta este ceea ce m-a inspirat pe mine să fiu mai frumoasă pe interior de acum încolo. Toate aceste gesturi nesfârșite de bunătate, de empatie, de blândețe care mi-au redat speranța în oameni.
Dacă nu știați de el, căutați grupul Uniți pentru Ucraina ca să înțelegeți despre ce vorbesc. ”Caut transport pentru o familie de 5 persoane și 2 căței de talie mică. Vă rog dacă se poate gratuit – REZOLVAT”, ”caut cazare pentru o mamă refugiată cu doi copii mici – REZOLVAT, îi găzduiește cineva gratis”. Mâncare- REZOLVAT, Servicii medicale – REZOLVAT, adăpost pentru animăluțele din Ucraina - REZOLVAT și lista poate continua. E drept că nimic din toate aceste lucruri nu pot repara nedreptatea profundă care li se face acestor oameni, dar sper ca măcar un strop de lumină să ajungă până la ei și să le țină un pic de cald gândul că nu sunt chiar singuri.
Mi-e teamă că greul de abia de acum va începe. Luni, în ziua în care scriu acest articol, numărul de refugiați intrați la noi în țară era de aproximativ 260 000 și se va mări, motiv pentru care trebuie să ne dozăm eforturile și să ne pregătim pentru un maraton. Și pentru noi, dar și pentru oamenii care vor avea nevoie de noi în perioada care urmează.
Știu că sunteți copleșiți de informații contradictorii și bombardați de voci care contestă legitimitatea gesturilor pe care românii le fac pentru ucraineni.
- Dar ce, dacă eram noi în locul lor, făceau la fel? Să ne ferească Dumnezeu să aflăm vreodată răspunsul la această întrebare.
- Dar ce, ucrainenii cum s-au purtat cu minoritatea română din țara lor?
- Dar ce, NATO de ce a băgat bățul prin gard?
- Ceee, gata, am uitat de covrig, l-a rezolvat Putin?
- De unde, domne, bombardamente, am văzut noi că sunt trucaje, nu cad bombe!
Eu nu știu răspunsul la niciuna dintre aceste întrebări. Singurul lucru pe care îl știu cert este că oamenii fug în țara noastră cu hainele de pe ei și cu copiii de mână. Aveți inimă să lătrați întrebările astea către cei care ne trec acum granița? În definitv, realitatea istorică nu scoate pe nimeni erou curat ca nufărul, basma curată și salvator absolut. Nici măcar pe noi, vajnici urmași ai dacilor liberi care le știm pe toate.
Aceasta este frumusețea care ar trebui să ne inspire pe toți.
În loc de cărți, creme și spectacole, vă las mai jos lista de surse de inspirație din aceste zile, oameni și organizații care țin lumina aprinsă în cele mai negre vremuri pe care le-am trăit.
…și mulți, atât de mulți alții, pe care îi găsiți aici, dacă vreți să dați o mână de ajutor.
Foto prima pagina Zelenov Iurii/ Shutterstock
Spune-ti parerea!