Cine a fost Ștefan cel Mare - Domnitor legendar al Moldovei cu cea mai lungă domnie

Despre Ștefan cel Mare - În ce an a început domnia?

Domnia sa a durat cinci decenii, în perioada 14 aprilie 1457 – 2 iulie 1504.

Cu abilități militare și diplomatice remarcabile, Ștefan a transformat țara într-o putere regională de seamă. A apărat granițele de invaziile otomane, maghiare și poloneze, a întărit administrația și armata, și a ctitorit zeci de biserici și mănăstiri care dăinuie și astăzi. Sub conducerea sa, economia și cultura Moldovei au înflorit ca niciodată.

Victoria strălucită de la Vaslui din 1475 împotriva otomanilor i-a adus faima de apărător al creștinătății. Prin iscusința sa de a păstra neatârnarea Moldovei în fața marilor puteri ale vremii, Ștefan cel Mare a devenit un simbol al luptei pentru libertate și suveranitate.

Domnia lui Ștefan cel Mare

În cei 47 de ani cât a domnit, Ștefan cel Mare a adus Moldova la apogeul puterii sale. A reorganizat țara din temelii, întărind autoritatea domnească și modernizând instituțiile statului. A promovat mica boierime și țărănimea liberă, creându-și astfel o bază solidă de sprijin. A încurajat meșteșugurile și negoțul, punând economia pe picioare noi.

Cu o dibăcie diplomatică ieșită din comun, Ștefan a reușit să țină Moldova neatârnată într-o vreme plină de primejdii. S-a împotrivit cu îndârjire expansiunii otomane, obținând victorii răsunătoare precum cea de la Vaslui. În același timp, a știut să păstreze un echilibru delicat în relațiile cu Polonia și Ungaria, încheind alianțe după cum cereau interesele țării.

Ștefan cel Mare a lăsat în urma sa o moștenire culturală neprețuită. A ridicat peste 40 de biserici și mănăstiri, adevărate bijuterii ale arhitecturii medievale moldovenești. Lăcașuri precum Putna, Voroneț sau Neamț au devenit nu doar locuri de rugăciune, ci și centre de cultură și spiritualitate care și-au pus amprenta asupra identității Moldovei pentru veacurile ce au urmat.

Bătăliile și strategiile militare - Câte războaie a avut Ștefan cel Mare?

Pe câmpul de luptă, Ștefan cel Mare s-a dovedit un comandant strălucit. Din cele 36 de bătălii purtate, a ieșit biruitor în 34. Succesul său se datora unor tactici ingenioase, adaptate la condițiile specifice ale Moldovei.

Ștefan alegea cu grijă locul confruntărilor, preferând terenurile mlăștinoase sau împădurite care îi anulau inamicului avantajul numeric. Folosea tactica pământului pârjolit, lăsând în calea năvălitorilor doar cenușă și pustiire. Îi lua prin surprindere pe dușmani cu atacuri neașteptate și ambuscade, lovind când se așteptau mai puțin. Trupele sale se mișcau cu iuțeală, apărând acolo unde nu erau așteptate.

Printre cele mai de seamă izbânzi ale lui Ștefan se numără victoria de la Baia din 1467 împotriva regelui Ungariei și zdrobirea oștilor otomane la Vaslui în 1475. Chiar și înfrângerea de la Războieni din 1476 în fața sultanului Mehmed al II-lea a fost limitată prin iscusința sa tactică. În 1497, la Codrii Cosminului, i-a dat o lecție usturătoare regelui polon.

Pe lângă măiestria sa tactică, Ștefan cel Mare a excelat și în arta fortificațiilor. A întărit cetățile existente și a ridicat altele noi, creând un sistem de apărare robust care a ținut piept asalturilor repetate ale otomanilor.

Politica internă și externă

În treburile interne, Ștefan cel Mare a urmărit întărirea puterii domnești și modernizarea statului moldovean. A slăbit influența marii boierimi în favoarea micii boierimi și a țărănimii libere, asigurându-și astfel un sprijin de nădejde. A reorganizat oastea și sistemul de apărare al țării. S-a îngrijit de dezvoltarea economică, încurajând meșteșugurile și negoțul. A ctitorit și a renovat cetăți, biserici și mănăstiri.

În relațiile externe, Ștefan a dus o politică abilă de echilibru între marile puteri ale vremii. Țelul său principal a fost păstrarea neatârnării Moldovei. S-a împotrivit cu îndârjire expansiunii otomane, obținând victorii răsunătoare precum cea de la Vaslui. A menținut relații schimbătoare cu Polonia și Ungaria, încheind alianțe după cum cereau interesele țării. A intervenit militar în Țara Românească pentru a impune domni favorabili. S-a aliat cu Veneția și cu Papa împotriva amenințării otomane.

Prin dibăcia sa diplomatică și militară, Ștefan cel Mare nu doar că a păstrat autonomia Moldovei, ci a transformat-o într-o putere regională de seamă în sud-estul Europei. Domnia sa de aproape cinci decenii a reprezentat perioada de maximă înflorire a statului medieval moldovenesc, lăsând o moștenire trainică pentru generațiile următoare.

Cetatea Piatra Neamțului.

Ctitorii și contribuții culturale

Ștefan cel Mare nu s-a remarcat doar ca un conducător iscusit pe câmpul de luptă și în treburile țării, ci și ca un sprijinitor neobosit al culturii și artei în Moldova medievală. Ctitoriile sale au lăsat o amprentă de neșters asupra moștenirii spirituale a țării.

În aproape cinci decenii de domnie, Ștefan a ridicat peste 40 de biserici și mănăstiri, atât în Moldova cât și dincolo de hotarele ei. Printre cele mai de seamă se numără Mănăstirea Putna, unde își doarme somnul de veci, Voroneț cu frescele sale de un albastru unic, bisericile Sf. Nicolae din Dorohoi și Sf. Ioan din Vaslui, precum și Mănăstirea Neamț, refăcută din temelii. Aceste lăcașuri sfinte au pus bazele stilului arhitectural moldovenesc care avea să înflorească în veacurile următoare.

Ștefan cel Mare a sprijinit și dezvoltarea culturii scrise, încurajând copierea de manuscrise în scriptoriile mănăstirești. Sub ocrotirea sa au luat naștere capodopere precum Tetraevanghelul de la Humor, Tetraevanghelul de la Putna și Evangheliarul de la Humor, adevărate comori ale artei medievale moldovenești.

În vremea lui Ștefan au înflorit și alte meșteșuguri artistice precum broderia, orfevrăria și pictura murală, atingând culmi de măiestrie nemaivăzute. Multe dintre aceste minunății dăinuie și astăzi în muzeele și mănăstirile din România.

Prin ctitoriile și sprijinul său pentru cultură, Ștefan cel Mare a contribuit hotărâtor la înflorirea artei moldovenești medievale, lăsând o moștenire artistică neprețuită care continuă să uimească și să inspire până în zilele noastre.

Cetatea Sucevei.

Moștenirea lui Ștefan cel Mare

Domnia îndelungată a lui Ștefan cel Mare a lăsat urme adânci care se văd și astăzi în România și în întreaga regiune. Pe plan politic și militar, el a întărit statul moldovean și a făcut din Moldova o putere de seamă în sud-estul Europei. Împotrivirea sa neobosită față de expansiunea otomană a devenit un simbol al luptei pentru neatârnare și suveranitate.

La fel de impresionantă este și moștenirea culturală și spirituală a lui Ștefan. Ctitoriile sale - peste 40 de biserici și mănăstiri - sunt bijuterii ale arhitecturii medievale moldovenești, multe fiind astăzi în patrimoniul UNESCO. Sprijinul său pentru cultură și arte a pus bazele unei înfloriri care a dăinuit mult după domnia sa.

În amintirea oamenilor, Ștefan cel Mare a rămas ca un simbol al luptei pentru libertate, al cârmuitorului drept și viteaz, și al apărătorului credinței creștine. Chipul său a inspirat generații la rând de români, devenind un personaj central în poveștile și legendele populare.

Recunoașterea importanței sale istorice a culminat cu trecerea sa în rândul sfinților de către Biserica Ortodoxă Română în 1992, sub numele de Ștefan cel Mare și Sfânt. Sărbătoarea Sfântului Ștefan este o ocazie importantă de comemorare a acestui domnitor remarcabil și a contribuției sale la istoria și cultura românească. Astăzi, nenumărate instituții, străzi și piețe din România îi poartă numele, iar chipul său apare pe bancnota de 20 de lei.

Prin realizările sale remarcabile pe multiple planuri - militar, politic, cultural și spiritual - Ștefan cel Mare a marcat profund evoluția ulterioară a Moldovei și a spațiului românesc. Moștenirea sa rămâne o sursă de mândrie națională și de inspirație pentru generațiile de azi și de mâine.

sursa foto: Fotokon, Prachaya Roekdeethaweesab, Shurik the Creator, Anton_Ivanov

---