2 octombrie 1966: Ceaușescu dădea decretul care interzicea avortul în România. Mii de femeie au murit în comunism din cauza lui

Pe 2 octombrie 1966, regimul comunist condus de Nicolae Ceaușescu a emis Decretul 770, una dintre cele mai dure și controversate legi din întreaga perioadă comunistă. Prin acest act, avortul și metodele de contracepție au fost interzise, transformând corpurile femeilor în instrumente ale unei politici pronataliste agresive. Statul a început să dicteze nu doar câte copii trebuiau să aibă familiile, ci și modul în care femeile își puteau trăi intimitatea, transformând maternitatea din alegere personală într-o obligație impusă.

Femeie în moarte cerebrală menținută pe suport vital pentru a duce sarcina la termen, din cauza legii anti-avort din Georgia

Rațiunea regimului: creșterea natalității cu orice preț

În viziunea lui Ceaușescu, România se confrunta cu o rată a natalității considerată prea scăzută pentru ambițiile de dezvoltare economică și consolidare a „puterii națiunii”. Scopul declarat al decretului era creșterea populației, în ideea că un număr mai mare de cetățeni însemna mai mulți muncitori și o forță națională mai puternică. În realitate însă, Decretul 770 nu a reprezentat un plan de sprijin pentru familie, ci un instrument brutal de control asupra vieților femeilor, ignorând cu totul sănătatea lor și drepturile fundamentale.

„Generația decrețeilor” și consecințele sociale

Imediat după adoptarea decretului, în 1967 și 1968, natalitatea a crescut brusc, fenomen care a dus la apariția așa-numitei „generații a decrețeilor”. Mii de copii s-au născut în acei ani, dar dincolo de statistici, realitatea era mult mai dură. Familiile au fost împinse să aibă mai mulți copii decât își puteau permite, iar lipsa unui plan real de sprijin social a făcut ca numeroși copii să fie abandonați, mulți dintre ei ajungând în orfelinatele mizere ale vremii.

Tragediile ascunse: mortalitatea maternă și avorturile clandestine

Creșterea natalității a fost urmată de un alt fenomen tragic: o explozie a mortalității materne. Femeile care nu își doreau sau nu își permiteau o sarcină au fost împinse către avorturi ilegale, realizate în condiții precare, adesea cu instrumente improvizate și fără asistență medicală. În deceniile următoare, mii de femei și-au pierdut viața din cauza complicațiilor apărute în urma acestor intervenții clandestine. Trauma a fost una colectivă, marcată de teamă, tăcere și durere transmisă din generație în generație.

Controlul total: supravegherea femeilor în societatea comunistă

Pentru a se asigura că decretul era respectat, regimul a introdus măsuri drastice de control asupra femeilor. În fabrici și instituții, angajatele erau supuse controalelor ginecologice obligatorii, iar ciclurile menstruale erau monitorizate. Intimitatea a fost transformată într-un dosar administrativ, iar corpul femeii a devenit un teritoriu permanent supravegheat de stat.

Sfârșitul unui coșmar și lecțiile istoriei

Decretul 770 a rămas în vigoare până pe 26 decembrie 1989, fiind abrogat imediat după căderea regimului Ceaușescu. Abia atunci femeile din România au recâștigat libertatea de a decide asupra propriilor trupuri, după mai bine de două decenii de suferință și restricții.

Astăzi, privind înapoi, nu este vorba doar despre a judeca trecutul, ci despre a înțelege cât de mult pot influența deciziile politice viețile a milioane de oameni. Decretul 770 rămâne o lecție dureroasă despre ce înseamnă lipsa libertății, despre prețul plătit de femei pentru o politică ce a pus statistica înaintea umanității.

---