Interviu. Femeia de succes de azi și adevărul despre presiunea de a le avea pe toate

Social Media, care prezintă vieți perfecte ale unor femei care le au pe toate și le duc pe cu zâmbetul pe buze, pun și mai mare presiune pe femei. Lipsa de exemple autentice pun femeile în poziția să se extenueze pentru a menține o perfecțiune nesustenabilă. De aceea avem nevoie și de povești reale, ale unor femei care ne arată toate fațadele succesului, care vorbește deschis despre presiunea și volumul de muncă care i se cere, despre zilele mai bune și zilele în care nu merge nimic.

Am ales să îi luăm interviu Alexandrei Dobre, care, la 33 de ani are o funcție de conducere în cadrul unei instituții importante de stat (este director general adjunct al DGASP sector 2) și președinte al Institutului pentru Îmbătrânire Activă, un ONG care militează pentru politici publice dedicate bunăstării băntrânilor din România, după modelul Vestic. Este, de asemenea, soție și mama a unei fetițe de 4 ani. Cum jonglează o mamă cu o carieră pe care o iubește cu toate provocările de zi cu zi, aflăm din perspectiva Alexandrei.

Cum reușiți să mențineți echilibrul între responsabilitățile profesionale, rolul de mamă a unui copil de patru ani și viața de familie?

Nu cred că există o formulă universală a echilibrului, ci mai degrabă o permanentă ajustare între priorități. Încerc să-mi organizez timpul astfel încât să fiu prezentă acolo unde este cu adevărat nevoie de mine, atât la serviciu, cât și acasă. Rolul de mamă m-a învățat să fiu mai eficientă, să îmi planific ziua cu sens și să nu las niciun moment important să treacă neobservat. Am înțeles că timpul petrecut cu copilul meu este o investiție în viitor, la fel de valoroasă ca orice proiect profesional. Iar echilibrul real vine atunci când reușești să nu te simți vinovată nici pentru timpul petrecut la birou, nici pentru cel petrecut cu familia, ci să le trăiești pe ambele cu sens și recunoștință.

⁠Care a fost cea mai mare provocare în a îmbina o carieră de conducere într-o instituție publică cu statutul de mamă și soție?

Provocarea cea mai mare este, fără îndoială, gestionarea energiei. Într-o poziție de conducere, ești mereu în mijlocul deciziilor, al oamenilor, al responsabilității. Apoi ajungi acasă, unde începe o altă „misiune” – cea de mamă și de soție. Am învățat, în timp, că nu pot fi „perfectă” în toate rolurile, dar pot fi prezentă și autentică. Am avut nevoie să accept că uneori este în regulă să cer ajutor, să deleg, să mă opresc pentru a respira. Familia mea este sprijinul meu cel mai mare, fără înțelegerea și implicarea lor, nu aș putea face tot ce fac astăzi.

⁠

Cum v-a influențat maternitatea modul de a conduce și de a înțelege nevoile oamenilor din jur, atât la locul de muncă, cât și în comunitate?

Maternitatea mi-a schimbat profund perspectiva. M-a făcut mai atentă la emoțiile și vulnerabilitățile oamenilor. Cred că un lider bun nu este cel care are mereu răspunsurile, ci cel care știe să asculte.

De când sunt mamă, am devenit mai empatică și mai orientată către nevoile reale ale oamenilor, nu doar către indicatorii de performanță. Am învățat că, dincolo de funcții, proiecte și termene, suntem toți oameni care avem nevoie de înțelegere, susținere și respect.

În comunitate, am început să privesc altfel și politicile publice — prin ochii unui părinte care își dorește un mediu sănătos, sigur și echitabil pentru copilul său.

⁠ ⁠Ce înseamnă pentru dumneavoastră „ambiție” astăzi — este diferită față de perioada de dinainte de a deveni mamă?

Da, sensul ambiției s-a transformat. Dacă înainte o vedeam ca pe o dorință de a urca, de a reuși, de a demonstra, astăzi o privesc ca pe o dorință de a construi ceva durabil. Ambiția mea nu mai este legată doar de performanță personală, ci de impactul pe care îl pot avea asupra celorlalți, asupra oamenilor, asupra comunității, asupra copilului meu.

Maternitatea mi-a adus un filtru al responsabilității emoționale: nu mai vreau „mult”, ci vreau „bine” și „cu sens”.

⁠Ce sfat le-ați oferi femeilor care își doresc o carieră solidă în administrația publică, dar se tem că viața de familie le va limita opțiunile?

Le-aș spune să nu lase frica să le conducă alegerile. Femeile au o capacitate extraordinară de adaptare și o intuiție care le ajută să găsească echilibrul chiar și în cele mai dificile situații. În administrația publică este nevoie de femei, de sensibilitatea, empatia și determinarea lor. Iar familia nu trebuie să fie un obstacol, ci un pilon de stabilitate. Important este să-ți definești clar valorile și să înveți să spui „nu” lucrurilor care nu te reprezintă. Cariera nu trebuie să excludă viața personală, ci să o completeze. Și mai ales, să nu uite că a fi mamă nu te face mai puțin profesionistă, dimpotrivă, te face mai atentă, mai responsabilă și, adesea, mai puternică decât ai fi crezut vreodată.