Ce mancam cand eram mici si aveam energie toata ziua

Ce mancam atunci cand eram mici...prea multe nu-mi amintesc, nu aveam iphone sa-mi instagramez orice farfurie cu mancare, dar, cu siguranta, meniul nu era unul sofisticat. Si nici cantarit sau cu putine/ multe calorii. Bunica nu avea timp sa calculeze caloriile. Ea nu stia ca proteinele si carbohidratii fac razboi in farfurie. Ea mergea mereu pe intuitie sau pe poftele nepoatei. In principiu, mancam orice avea bunica in frigider, provenit din curtea sau din gradina ei. Orice avea timp sa gateasca.

Am fost crescuta pe stilul romanesc, la micul dejun cu lapte cu cacao, unt si gem de visine, la pranz (intotdeauna la ora 12:00) ciorba (de toate felurile) si felul doi, iar seara, ce mai ramanea de la pranz sau ceva facut rapid. Nimic complicat. Nu avea nimeni timp de stat la masa pentru ca aveam de terminat joaca inceputa dimineata. Prajituri mancam doar duminica. Sau doar atunci primeam.Cu mici exceptii cand nu se mai intelegeau bunicii cu mine si incropeau ceva dulce in timpul saptamana: un gris cu lapte si dulceata sau un orez cu lapte.

Diminetile le incepeam usor, cu o cana cu ceai facut din flori culese de familie, lapte fiert simplu sau lapte fiert cu cacao sau lapte batut. Langa cana cu optiunile limitate, venea farfuria cu paine, unt si dulceturi sau miere. Sau branza facuta in casa cu rosii si castraveti din curte. Oua fierte sau oua ochiuri, uneori omleta. Chiftele si pate din ficat, iarna cand taiau porcul. Scovergi cu branza si rosii, vara, iarna mergeau cu muraturi. Faceam plinul si alergam prin toata curtea. Si prin curtile vecinilor. Ma opream doar cand ma chema, din nou, la masa, la 12.

Citeste continuarea pe Garbo.ro

Foto main: Shutterstock