Mizeria fizica si maretia creatiei

Charles Baudelaire, poetul damnat, adoratorul starilor de mizerie si tristete din care a extras seva pentru incredibila sa opera literara vine pe lume la 9 aprilie 1821, ca fruct al iubirii dintre un tata de 61 de ani si o mama de numai 27 de ani. Baudelaire isi va acuza mai tarziu parintii, considerandu-i responsabili pentru caracterul sau pe care el insusi il numea “execrabil” , sustinand ca iubirea dintre ei a fost o unire anormala, “disproportionata, patologica, senila.”

Tatal, Joseph-Francois Baudelaire, provenea dintr-o familie de tarani, cu o stare materiala destul de buna si cu inclinatie spre misticism, iar mama, Caroline Archimbaut-Dufays, se tragea dintr-o familie veche, normando-engleza, cu ascendenti pana la Wilhelm Cuceritorul. Caroline a fost cea de-a doua sotie a lui Joseph-Francois, acesta fiind vaduv in 1819 cand a avut loc casatoria lor. Mama poetului era orfana inca de la o varsta frageda si nu avea nici avere, intrucat familia ei decazuse se pare din cauza unor tare psihologice care au afectat mai multi membri. Poetul descria ascendentii materni in “Insemnari intime” drept “nebuni sau maniaci” rapusi de “furioasele lor patimi.”

La 10 februarie 1827 moare tatal poetului, care pe atunci avea 6 ani, lasand in inima sa un puternic sentiment de gol. La aceasta varsta isi adora mama, era fascinat de ea si se bucura la randul lui de o mare dragoste si atentie. El ii va scrie mai tarziu mamei sale : “Eram intotdeauna viu in tine, erai numai si numai a mea. Erai totodata un idol si un camarad.”

In acelasi an se va produce evenimentul care il va marca pentru totdeauna : pe 8 noiembrie mama sa se recasatoreste cu Jacques Aupick. Un eveniment firesc dar dureros pentru foarte multi copii aflati intr-o asemenea situatie, iar pentru Baudelaire cu adevarat traumatizant. El nu a putut niciodata sa accepte cea de-a doua casatorie a mamei sale, in care va cauta in permanenta sa nasca remuscari, sentimente de vinovatie pentru decaderea sa. Poetul chiar afirma in legatura cu aceasta tema: “Cand ai un fiu ca mine nu te recasatoresti.”

Desi domnul Aupick l-a sustinut pe fiul sotiei sale si s-a ingrijit de educatia lui, poetul nu l-a acceptat, de fapt nu a vrut sa accepte existenta unui alt barbat in viata mamei sale. Dupa terminarea studiilor, Aupick a intentionat chiar sa-l introduca pe poet in lumea diplomatiei, insa acesta a refuzat sustinand ca el “a dorit sa zboare cu propriile aripi, sa fie scriitor”. A ales in schimbul diplomatiei libertinajul vietii pariziene, care a insemnat avantul creatiei pentru poet, dar a anticipat si a pregatit in acelasi timp decaderea omului.

---