Setari Cookie-uri

Mizeria fizica si maretia creatiei

Charles Baudelaire, poetul damnat, adoratorul starilor de mizerie si tristete din care a extras seva pentru incredibila sa opera literara vine pe lume la 9 aprilie 1821, ca fruct al iubirii dintre un tata de 61 de ani si o mama de numai 27 de ani.

In primavara anului 1841, mama sa si domnul Aupick, hotarati sa-l smulga din acest mediu, decid sa il trimita intr-o calatorie in Orient, in Insulele Reunion. O decizie nu tocmai inspirata intrucat se pare ca aici a dobandit poetul obiceiul de a fuma hasis si opiu.

In aprilie 1842 Baudelaire devine major si intra in posesia mostenirii de la tatal sau. Se stabileste la Paris, unde se izoleaza intr-un apartament si se dedica studiului. Prefera autorii cu care rezoneaza spiritual. Admira geniul lui Byron si in mod deosebit straniul comportament si darul transpunerii in literatura a experientelor lor toxicomane la Thomas Quincey si E. A. Poe.

In 1845 are un acces de melancolie deliranta, idei de inutilitate si prima tentativa de suicid, ajungand chiar sa declare in scrisoarea de "despartire" ca se considera nemuritor. Mai tarziu, in 1848, a participat la revolutie, situandu-se de partea insurgentilor.

Baudelaire a intampinat de nenumarate ori greutati financiare, implorand-o de multe ori pe mama sa sa il ajute. Nici viata sentimentala nu a fost una fericita, insa cand spunem asta vorbim in termenii comuni, pentru ca Baudelaire avea o cu totul alta perceptie asupra fericirii, pe care o considera injositoare. Poetul recunoastea ca este atras de prostituate, de femei de conditie inferioara, chiar mizerabila. In legatura cu aceasta tendinta se autoironiza intr-un epitaf scris in tinerete, declarand : “Aici zace acela care, pentru ca a iubit prea mult stricatele a coborat prea devreme in imparatia cartitelor.” El recunostea ca iubeste femeia "care nu se bucura". Una dintre aceste femei, Jeanne Duval, figuranta la un mic teatru parizian, o femeie promiscua, vulgara, vicioasa, a jucat un rol extrem de nefast in viata poetului.

Jean–Paul Sartre vorbeste despre tendinta de autopedepsire a poetului : “El este autorul aproape voluntar pana si al sifilisului sau. Cel putin l-a riscat cu buna stiinta in tinerete, caci se marturiseste atras de prostituatele cele mai mizerabile. Murdaria, mizeria fizica, boala, spitalul, iata ce-l seduce, iata ce iubeste in Sarah "ingrozitoarea evreica” , Sarah fiind o alta metresa a poetului.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
24 Aprilie 2008
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.