Setari Cookie-uri

Mizeria fizica si maretia creatiei

Charles Baudelaire, poetul damnat, adoratorul starilor de mizerie si tristete din care a extras seva pentru incredibila sa opera literara vine pe lume la 9 aprilie 1821, ca fruct al iubirii dintre un tata de 61 de ani si o mama de numai 27 de ani.

Adevarul este ca atunci cand nu alegea prostituate, opta pentru acele iubiri imposibile, pe care intentionat le cauta, le dorea. Va alege sa o iubeasca pe Marie Daubrun pentru ca ea iubea un alt barbat. Excat ca si mama sa, ca Marie Daubrun, toate femeile din viata lui Baudelaire “iubesc pe un altul”. Dupa Jeanne Duval, singura femeie care i-a mai influentat destinul, de aceasta data pozitiv a fost doamna Sabatier. Idila s-a desfasurat intre 1852-1857. Poetul ii reprosa insa doamnei Sabatier ca este “prea vesela.” Doamna Sabatier a fost pentru poet o sfatuitoare buna, indemnandu-l sa renunte la opiu si sa-si reia munca de scriitor. Ea a pastrat toata viata o afectiune pentru Baudelaire, acest lucru fiind evident odata cu intoarcerea acestuia de la Bruxelles, paralizat si muribund.

In 1857 apare celebrul volum “Florile raului” si provoaca un adevarat scandal, ziarul “Le Figaro” numindu-i poeziile drept "monstruozitati". Autorul si editorul sunt urmariti, tribunalul corectional ii condamna pentru imoralitate.

In 1860 apare volumul “Paradisele artificiale”. Cand o cronicara de la “Salut Public” ii cere cateva date referitoare la opiu si hasis el raspunde : “Feriti-va de orice excitant.” Se poate deduce usor din aceasta marturisire reticenta, insa si din opera sa, ca Baudelaire a fost dependent de aceste toxice si ca le-a folosit pana aproape de sfarsitul vietii sale. Nu s-a putut sustrage sclaviei lor.

Treptat, predispozitia sa depresiva se accentueaza, capatand forma unei melancolii tenebroase. Totul capata proportii catastrofice. Supararile, esecurile sentimentale, insuccesele, lipsurile materiale, datoriile si toate necazurile unei existente nesigure, ii strecoara umbra neincrederii in sine, ideea persecutiei, stringenta nevoie de izolare, toate invaluite in ideea mortii. Alexandru Olaru considera ca la acestea se adauga starile depresive secundare abuzului de droguri dar si o forma psihotica, evolutie fireasca a unui sifilis manifestat sub forma unor ictusuri cerebrale.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
24 Aprilie 2008
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.