Bucurestiul, mic paris ponosit...
Abandonul
Pana la urma, de vrem sau nu, lucrurile pe care le lasam in urma fac parte din personalitatea si fiinta noastra. E ca si cum ne-am lasa in urma un picior, si, totusi, se intampla: sunt abandonati copii, cizme, caini, pisici, oameni… si case.
De ce nu se face nimic cu aceste cladiri vechi, dar atat de frumoase care sunt lasate in paragina? Cine ar crede ca acesta este fostul conac al unei familii “bune”? Si cine s-ar supara daca ar fi restaurat si pus in folosul comunitatii? Sau daca ar fi oferit spre ingrijire unui om al strazii, dintre acei cativa care isi doresc o casa, dar nu isi mai permit decat un loc sub pod si un briceag cu care sa si-l apere?
Foto: Bucuresti Realist
Abandonarea uzinelor
Nu se mai creeaza locuri de munca si se lasa in paragina fostele fabrici. Mi se pare o masura absolut normala, avand in vedere ca nu avem nevoie de nimic, ca nu importam orice, de la bunici la chibrituri si ca nimeni nu cauta de munca.
Foto: Bucuresti Realist