Jurnalul de foc al lui Anais Nin

Jurnalul de foc al lui Anais Nin
Kudika
3 Februarie 2011

Editura: Humanitas Autor: Anais Nin Greu de caracterizat sau de rezumat, cele trei volume publicate pana acum la noi "Henry si June", "Incest", "Foc" sunt un jurnal cotidian, o autobiografie inedita, o cronica de familie, o scriitura erotica, un tablou al epocii, o marturie a vietii literare, oricum un document scris vrednic de a fi citit, incredibil fie ca il iei drept literatura, fie drept biografie. Fiica unui compozitor spaniol si a unei daneze, Anais Nin e autoarea cunoscuta international ca o femeie infama. Cand tatal ei, cunoscut ca afemeiat, isi paraseste familia, Anais avea 11 ani. Ca sa suporte mai usor absenta figurii paterne, incepe un jurnal conceput initial ca scrisori adresate tatalui, niciodata expediate insa. Va pastra obiceiul jurnalului si isi va documenta viata pana la final. Caietele s-au dovedit a fi marea opera a scriitoarei, viata ei fiind cea mai buna "fictiune" pe care a asezat-o vreodata pe hartie. Au fost publicate integral post-mortem si cu toate numele in original, dar numai dupa ce protagonistii trecusera si ei in nefiinta. Cu siguranta una dintre lecturile demne de a fi infierate de scrupulul moral si pudic, Jurnalul lui Anais Nin nu poate tine pasul cu zilele, abia daca face fata consemnarii intalnirilor amoroase. Avand numerosi amanti, considerandu-se capabila nu doar de a-i satisface, dar chiar de a-i iubi pe toti, Anais intelege fidelitatea putin... altfel. Interesant e ca reuseste sa-i deregleze si pe ceilalti astfel incat Hugo Guiler, sotul ei, ii marturiseste ca il face sa se simta de parca i-ar fi amanta, nu nevasta; Henry Miller simte ca e Sotul ei, tatalui ei ii vine foarte usor sa uite ca Anais ii este fiica (da, cuvantul "Incest" din titlu este la propriu), ca sa nu mai vorbim despre cei doi doctori psihanalisti, Rene Allendy si apoi Otto Rank, care nu se macina defel cu dileme deontologice. Las deoparte episodicul si experimentul sexual, nu orice partida de sex conteaza. Poate ar fi trebuit totusi sa amintesc de varul Eduardo Sanchez sau sa sugerez relatia lesbiana cu June Miller ori macar sa-l fi mentionat si pe Antonin Artaud... Dincolo de gestul firesc de a se confesa si de a-si pune in ordine gandurile, jurnalul are si o componenta metatextuala cand Anais Nin isi explica minciunile, isi analizeaza limitele sinceritatii si gradul de autenticitate in conditiile in care lacunele sunt permise si chiar premeditate. Recunoaste ca infrumuseteaza si isi marturiseste esecul ca scriitoare: nu poate transfigura realitatea, percepe creatia ca o deviere (condamnabila in sine), asta pentru ca e dependenta de adevar si considera totul prin prisma acestuia. Astfel ca impulsul creator e transferat dinspre profesia literara inspre viata personala: marile iubiri ale lui Anais Nin au fost veritabile opere de arta.

Editura: Humanitas
Autor: Anais Nin

Greu de caracterizat sau de rezumat, cele trei volume publicate pana acum la noi – "Henry si June", "Incest", "Foc" – sunt un jurnal cotidian, o autobiografie inedita, o cronica de familie, o scriitura erotica, un tablou al epocii, o marturie a vietii literare, oricum un document scris vrednic de a fi citit, incredibil fie ca il iei drept literatura, fie drept biografie.

Fiica unui compozitor spaniol si a unei daneze, Anais Nin e autoarea cunoscuta international ca o femeie infama. Cand tatal ei, cunoscut ca afemeiat, isi paraseste familia, Anais avea 11 ani. Ca sa suporte mai usor absenta figurii paterne, incepe un jurnal conceput initial ca scrisori adresate tatalui, niciodata expediate insa. Va pastra obiceiul jurnalului si isi va documenta viata pana la final. Caietele s-au dovedit a fi marea opera a scriitoarei, viata ei fiind cea mai buna "fictiune" pe care a asezat-o vreodata pe hartie. Au fost publicate integral post-mortem si cu toate numele in original, dar numai dupa ce ’protagonistii’ trecusera si ei in nefiinta.

Cu siguranta una dintre lecturile demne de a fi infierate de scrupulul moral si pudic, Jurnalul lui Anais Nin nu poate tine pasul cu zilele, abia daca face fata consemnarii intalnirilor amoroase. Avand numerosi amanti, considerandu-se capabila nu doar de a-i satisface, dar chiar de a-i iubi pe toti, Anais intelege fidelitatea putin... altfel.

Interesant e ca reuseste sa-i deregleze si pe ceilalti astfel incat Hugo Guiler, sotul ei, ii marturiseste ca il face sa se simta de parca i-ar fi amanta, nu nevasta; Henry Miller simte ca e Sotul ei, tatalui ei ii vine foarte usor sa uite ca Anais ii este fiica (da, cuvantul "Incest" din titlu este la propriu), ca sa nu mai vorbim despre cei doi doctori psihanalisti, Rene Allendy si apoi Otto Rank, care nu se macina defel cu dileme deontologice. Las deoparte episodicul si experimentul sexual, nu orice partida de sex conteaza. Poate ar fi trebuit totusi sa amintesc de varul Eduardo Sanchez sau sa sugerez relatia lesbiana cu June Miller ori macar sa-l fi mentionat si pe Antonin Artaud...

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.




Setari Cookie-uri