Filmul începe ca o carte. O lumină albă, orbitoare, un dans de culori cu contururi estompate. Apar fețe ciudate care vorbesc cu noi, cu el. Jean-Dominique Bauby află că este în spital, conectat la diverse aparate care îl ajută să respire. Un bărbat în halat de medic vine spre el. Îi prezintă o evaluare sinceră a situației. Bauby a suferit un accident vascular cerebral și a fost în comă timp de mai multe luni. El încearcă să răspundă, însă nimeni nu pare să îl audă. Medicul îi explică: suferă de o boală extrem de rară, numită “sindromxx”. Acesta compromite conexiunea dintre creier și restul sistemului nervos.

5 mesaje cosmice de la fluturi
Pacientul este complet paralizat, ca și cum ar fi încuiat în sine însuși, având tot trupul prins într-un soi de “clopot pentru scufundări”, cum folosesc scafandrii. În cazul lui Bauby, numai pleoapa stângă a rămas funcțională. Este ultima lui fereastră spre lume și unica lui metodă de comunicare. Clipește o dată pentru “da”, de două ori pentru “nu”. Pe de altă parte, creierul în sine e în perfectă stare de funcționare. Jean-Dominique Bauby aude, înțelege, ține minte, dar nu poate să vorbească. În afară de pleoapa ochiului stâng, are două lucruri care încă funcționează: imaginația și memoria. Fluturele. Dialogul interior al lui Jean-Dominique Bauby evoluează dinspre amuzant spre tragic, de la înțelepciune spre revoltă și apoi invers. El decide să își spună povestea. Nu sub forma unui interviu din viața reală, ci ca pe o carte, un roman. Memorează propozițiile poveștii sale, apoi, folosind sistemul creat de terapeutul său specializat pe limbaj, le dictează literă cu literă, clipind atunci când litera corectă este pronunțată cu glas tare.

După un an și două luni în camera 119 a spitalului Beck Maritime, “notele sale de călătorie țintuite la pat” au fost finalizate. El a murit la zece zile după ce au fost publicate. Romanul “Scafandrul și fluturele” a fost publicat de Les Editions Robert Laffont în 1997 și s-a bucurat de un mare succes. A fost tradus în multe limbi, iar cititorii de pretutindeni sunt unanim mișcați de povestea care i s-ar fi putut întâmpla oricăruia dintre noi. Jean-Dominique Bauby, redactor-șef al unei importante reviste de modă, Elle, fusese un bărbat seducător. Era în floarea vârstei. Avusese mai multe vieți și reușise în toate. Avusese grijă de sănătatea și aspectul său. Accidentul său vascular cerebral a fost la fel de brusc și de nedrept ca și soarta însăși. De fapt, și el l-a considerat un semn din partea destinului. Își trăise viața de jurnalist cu o pasiune frenetică și nu evaluase niciodată lucrul cu adevărat esențial. Copiii săi.

Bluze cu maneci fluture - vaporoase si placute pe timp de canicula
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: