Setari Cookie-uri

Scafandrul si fluturele

Filmul incepe ca o carte. O lumin alba, orbitoare, un dans de culori cu contururi estompate.

Prima parte este relatat la persoana întâi. Recitând alfabetul i clipind doar cu pleoapa ochiului stâng, Jean-Dominique Bauby poate s comunice cu cei din jur. Cuvântul lui este, în primul rând, un fel de scris. “Primul meu cuvânt este “eu”. Încep cu mine însumi.” Folosind aceast tehnic, el reuete s ias din el însui, s evadeze din “clopotul” lui de scafandru, s se ridice de sub ape. Poate s cutreiere prin lume, s schimbe cursul timpului, s ajung la un public larg. A doua parte este filmat din afar – camera îl filmeaz pe Jean-Dominique Bauby în noua lui via i arat cum, prin intermediul muncii sale, ca scriitor, a descoperit demnitatea i viaa. Interpretarea lui Mathieu Amalric este unic – împrit între stpânirea cu miestrie a unui corp deformat i expresia pur oral a emoiei. Tragedia nu exclude umorul, pe cât de absurd, pe atât de necesar. Acest film este o lecie de via, nu în sensul moralizator, ci în sensul al energiei pe care o transmite. Trebuie s profitm de fiecare secund.

Angie David
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
3 Martie 2008
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.