Scafandrul si fluturele

Prima parte este relatatã la persoana întâi. Recitând alfabetul ºi clipind doar cu pleoapa ochiului stâng, Jean-Dominique Bauby poate sã comunice cu cei din jur. Cuvântul lui este, în primul rând, un fel de scris. “Primul meu cuvânt este “eu”. Încep cu mine însumi.” Folosind aceastã tehnicã, el reuºeºte sã iasã din el însuºi, sã evadeze din “clopotul” lui de scafandru, sã se ridice de sub ape. Poate sã cutreiere prin lume, sã schimbe cursul timpului, sã ajungã la un public larg. A doua parte este filmatã din afarã – camera îl filmeazã pe Jean-Dominique Bauby în noua lui viaþã ºi aratã cum, prin intermediul muncii sale, ca scriitor, a descoperit demnitatea ºi viaþa. Interpretarea lui Mathieu Amalric este unicã – împãrþitã între stãpânirea cu mãiestrie a unui corp deformat ºi expresia pur oralã a emoþiei. Tragedia nu exclude umorul, pe cât de absurd, pe atât de necesar. Acest film este o lecþie de viaþã, nu în sensul moralizator, ci în sensul al energiei pe care o transmite. Trebuie sã profitãm de fiecare secundã.

Angie David

---