Setari Cookie-uri

Scafandrul si fluturele

Filmul incepe ca o carte. O lumin� alba, orbitoare, un dans de culori cu contururi estompate.

Prima parte este relatat� la persoana întâi. Recitând alfabetul �i clipind doar cu pleoapa ochiului stâng, Jean-Dominique Bauby poate s� comunice cu cei din jur. Cuvântul lui este, în primul rând, un fel de scris. “Primul meu cuvânt este “eu”. Încep cu mine însumi.” Folosind aceast� tehnic�, el reu�e�te s� ias� din el însu�i, s� evadeze din “clopotul” lui de scafandru, s� se ridice de sub ape. Poate s� cutreiere prin lume, s� schimbe cursul timpului, s� ajung� la un public larg. A doua parte este filmat� din afar� – camera îl filmeaz� pe Jean-Dominique Bauby în noua lui via�� �i arat� cum, prin intermediul muncii sale, ca scriitor, a descoperit demnitatea �i via�a. Interpretarea lui Mathieu Amalric este unic� – împ�r�it� între st�pânirea cu m�iestrie a unui corp deformat �i expresia pur oral� a emo�iei. Tragedia nu exclude umorul, pe cât de absurd, pe atât de necesar. Acest film este o lec�ie de via��, nu în sensul moralizator, ci în sensul al energiei pe care o transmite. Trebuie s� profit�m de fiecare secund�.

Angie David
Citește și:

Kudika
3 Martie 2008
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: