Portretul mitocanului

Este prezent peste tot. Si se inmulteste exponential. Te izbesti de el in absolut toate locatiile, chiar si acolo unde teoretic nu ar trebui sa-l intalnesti.

Se raspandeste rapid. Ca gripa. Si are mereu acelasi tipar, de parca s-au desprins toti din aceeasi tulpina. Nu poti sa-l ignori, pentru ca nu te ignora el pe tine. Te va baga mereu in seama iar daca vei incerca sa-l eviti, va gasi intotdeauna o cale sa te incolteasca si sa te oblige sa-l remarci.

Mitocanul nu are varsta. Sau, mai bine zis, il intalnim la toate grupele de varsta.

Este imbracat dupa un anumit tipic. In tinerete, se imbraca in blugi si geaca si poarta pantofi cu cioc. Are telefon mobil la vedere sa-si “oftice” privitorii. Cand ajunge la varsta de mijloc, poarta mereu pantaloni de tergal sau blugi, insotiti de un tricou colorat si de adidasi. Una din mainile lui va avea intotdeauna in prelungire o sacosa de plastic in care isi va purta pachetelul cu mancare. Uneori va purta o geanta diplomat. La senectute va purta invariabil o vestuta de lana crosetata in casa de consoarta sa.

Ai sa-l recunosti pe "mitocan", daca din intamplare ii suna telefonul. Va racni cat il tine gura si in cinci minute tot autobuzul va sti de unde vine, unde se duce, ce a facut in ultimii cinci ani si ce va face in urmatorii cinci.

Mitocanul isi scoate intotdeauna familia la aer in weekend. In parc. Si va avea intotdeauna cu el o paturica pe care o va asterne pe spatiul verde unde va sta tolanit cu femeia si copiii din dotare pana spre seara, urmarind trecatorii si barfindu-i copios. Cand va pleca spre casa va lasa obligatoriu in urma sa munti de gunoaie si de ambalaje. Intotdeauna pe spatiul verde pe care tocmai l-a batatorit bine, niciodata in cosul de gunoi de la marginea peluzei.

Mitocanul, adora sa-si arunce sticlele de apa minerala peste geam, pe spatiul din fata blocului. In felul acesta , tu, vecinul lui iubit, vei sti ca " mitocanul" isi permite sa consume apa minerala la fiecare masa, spre deosebire de tine care te multumesti cu apa de la chiuveta.

Acelasi mitocan insa, nu va cumpara niciodata prajituri de la cofetarie. Expresia lui este: "nu mananc eu de-alea de-ale lor". El isi va pune consoarta sa-i tranteasca o placinta cu dovleac. Dupa ce o va mistui pe toata, va trece la semintele, coapte cu mare grija in cuptor, pe care le va rontai satisfacut, cu coatele pe pervazul ferestrei, impartind generos si egal cojile, in capul trecatorilor si in balconul vecinului de dedesubt. Ca doar e democrat, de!

---