Mic Tratat Despre Prostia Inteligentei

Cum poate un spirit sofisticat, cultivat si, in aparenta, liber sa se impotmoleasca atat de des in poncife si in idei livrate la pachet? Plecand de la aceasta realitate, eseul plin de umor al Belindei Cannone abordeaza, cu gratie si fina ironie, mecanismele care produc prostia tocmai pe taramul inteligentei. Unele sunt bine cunoscute, dar altele sunt noutati absolute. Caci prostia nu doar evolueaza, ea se innoieste neincetat, si nu exista nimic mai surprinzator decat neghiobia desteptaciunii.

Un elogiu al libertatii spiritului si un apel la responsabilitatea intelectuala, dar, inainte de toate, o satira sclipitoare si profunda despre mintile noastre indesate cu atata... cunoastere.

Fragment din cartea "Triumful Prostiei. Mic Tratat Despre Prostia Inteligentei"

„Numai idiotii n-au nici o indoiala.
– Sunteti sigur?
– Absolut sigur.“
GEORGES COURTELINE

„Daca intr-adevar prostia, vazuta dinauntru, n-ar semana pana la a se putea confunda cu talentul, daca, vazuta din afara, n-ar avea toate aparentele progresului, ale geniului, ale sperantei si-ale imbunatatirii, nimeni n-ar vrea sa fie prost si n-ar exista prostie.“
ROBERT MUSIL

Ce este asadar prostia?
(Dar inteligenta?)

Deosebirea dintre colegul meu Gulliver si mine, care sunt un om mai incet la minte, este mai intai ca mie imi trebuie mai mult timp pentru a repera prostia. El e cel care zice primul prostie , de altfel. Zice „prostie a inteligentei“, ca sa fiu mai exact. M-am repezit sa-i raspund: „Si eu sunt prost. – Ba nuuuu.“ E rautacios cateodata.

Prostia nu ma amuza. Deloc. Ma oboseste. Mi se pare chiar destul de surprinzator in ce masura te poate epuiza dialogul cu un imbecil. Un val de lehamite ma covarseste brusc si am impresia ca n-am sa-l mai pot indura nici macar o secunda, ca o sa fug cat or sa ma tina picioarele – desi nu vreau sa supar oamenii, in general –, cum sa ies din bucluc? Alteori, ce-i drept, sentimentul care ma domina e mania: alaltaieri, de pilda, natanga aia care imi explica pe un ton caritabil si definitiv cum sa lupt contra insomniei („sa-ti accepti cu mai multa intelegere corpul“, „sa citesti poezie noaptea“…). In primul rand, nu-i ceream sfaturi, dar mai ales nu-i trece nici o clipa prin minte ca m-as fi putut gandi inaintea ei la solutiile astea, ca silit de necesitate, ideile ei bune sa fi fost deja puse in practica fara nici un rezultat.

---