De ce nu isi cer barbatii iertare?

Un articol de Constantin Cornea, Psihoterapeut

Foarte multe femei apeleaza la sedinte de psihoterapie pentru a intelege anumite comportamente ale partenerilor lor. Multe dintre ele, cred ca barbatii si femeile se comporta diferit si ca ar trebui sa existe un ghid prin care sa poti intelege sexul opus. Dar sa vedem ce intrebari au femeile:

Foto interior si prima pagina: Masson, Shutterstock

„ – De ce barbatii nu isi cer iertare cand gresesc? De ce le vine greu sa recunoasca ca au gresit? De ce nu isi exprima sentimentele mai des? De ce nu le place preludiul? De ce nu vor sa ramana imbratisati dupa ce au facut dragoste? De ce nu plang la filme? De ce nu vor sa le ajute la treburile casnice?”

„ – De ce li se pare barbatilor injositor: sa complimenteze, sa spele vasele, sa isi ceara scuze, sa sarute mai des, sa lungeasca mai mult preludiul, sa le aduca flori chiar si fara motiv? Sau sa faca sport impreuna cu partenera, ori sa fie mai afectuosi in societate cu partenera lor? De ce nu vin la sedinte de consiliere de cuplu si le trimit doar pe ele, la inceput? De ce doar dupa ce vad schimbari in comportamentul lor vin si ei la consiliere, spunand apoi cat sunt de incantati?

Oare este o forma de slabiciune sa se comporte asa cum doresc partenerele lor?

Daca ii privim in primele saptamani de relatie, aproape toate cerintele de mai sus le indeplinesc cu brio. De altfel, de multe ori, asa ajung sa isi cucereasca partenera. Dupa un timp, mai scurt sau mai lung, tendinta barbatilor este sa se schimbe. Sa devina mai reci cumva. De parca ar fi intr-o competitie cu partenera, simtind nevoia sa isi impuna punctul de vedere, chiar si atunci cand nu este cazul, sau cand nu au dreptate.

In calitate de psiholog cu experienta in terapia de cuplu pot spune cu certitudine ca nu exista o diferenta majora intre femei si barbati in privinta comportamentelor. Exista femei cu comportament „masculin” si invers. Barbatii nu sunt de pe Marte si nici femeile de pe Venus. Ambii sunt de pe Terra.

In loc de concluzie pot spune urmatoarele: barbatii ce considera semn de slabiciune sa indeplineasca cerintele femeilor din viata lor, sufera in principiu de lipsa de cavalerism. Si asta se intampla pentru ca au invatat sa priveasca viata ca pe o lupta, chiar si atunci cand vine vorba despre partenera. Daca barbatii ar deveni mai cavaleri, daca doamnele ar fi mai feminine eu cred ca am trai intr-o lume mult mai buna.

Feminismul a transformat femeia intr-o luptatoare cu arme masculine iar barbatii au uitat ce inseamna cavalerismul. Rezultatul? Casnicia a devenit un camp de lupta pentru putere, pentru suprematie. Iar din pacate, in urma acestei lupte, au de suferit ambii parteneri, dar mai ales copii.

Solutia ar putea-o constitui reintoarcerea femeii la armele seductiei, iar barbatul ar trebui sa redescopere cavalerismul. Astfel femeia va fi mai feminina, mai suava, mai delicata, trebuind sa renunte la vulgaritate, cucerind ceea ce doresc de la barbat. Iar barbatul ar deveni mai gentilom, respectand mai mult femeia de langa el, oferind cu larghete ceea ce ea ii cere. Succesul va fi garantat atat in familie cat si in cariera pentru amandoi. Astfel, vor vedea cat de usor redescopera aspectele care ii uneau la inceput asteptand doar o mica incurajare pentru a reveni. Asemanarile dintre ei ii vor face sa se sustina si sa se ajute reciproc, uitand poate cu desavarsire de diferentele dintre ei sau de cine decide ce este de facut.