Gulia, una dintre legumele vitalizante, pe langa proprietatile alimentare, prezinta si numeroase calitati terapeutice. Originea guliei se afla in nord-vestul Europei. Prima inregistrare dateaza din secolul al XVI-lea. Pe langa Europa, America de Nord si parti temperate din Asia, ea este cultivata in Asia subtropicala, de exemplu in India, China si nordul Vietnamului, potrivit mentionarilor de pe database.prota.org.

Partile comestibile ale guliilor cu o perioada de vegetatie mai mica de 90 de zile (soiuri extra-timpurii) si ale celor cu o perioada vegetativa de 90-130 zile (soiuri timpurii) sunt numite in mod curent gulioare, in timp ce acelea cu o perioada de vegetatie mai mare de 130 zile sunt numite gulii. Dupa culoare, se cultiva soiuri de gulii si gulioare albe, respectiv albastre.

Aceste legume prezinta o sursa excelenta de Vitamina C, Vitaminele A, E, B, K; de minerale precum fosforul, fierul, zincul, potasiul, magneziul, calciul si cuprul; de acid folic, luteina, dar si fibre dietetice. Gulia contine apa in proportie de peste 90%. Glucozinolatul determina aroma caracteristica si gustul, cunoscut ca avand activitate anticarcinogenica, conform Agerpres.

Citeste continuarea pe Realitatea.net

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: