Viata poate nu iti va da ce vrei, dar cu siguranta iti va da ce stie ca iti trebuie.

Lectii de viata care sa iti hraneasca sufletul in 2018

foto interior si prima pagina: Masson, Shutterstock

Este timpul pentru o poveste despre viata, recunostinta si forta interioara.

Odata, o femeie de 65 de ani si-a dat seama ca si-a trait intreaga viata in acelasi satuc. Si, desi a petrecut decenii visand cu entuziasm la o viata frumoasa, in care sa vada lumea si sa aiba amintiri minunate, nu a facut niciodata un singur pas pentru a isi transforma acest vis in realitate.

In cele din urma, s-a trezit in dimineata in care a implinit 65 de ani si a decis ca acesta este momentul. Si-a vandut toate bunurile cu exceptia unor elemente esentiale de care avea nevoie, a impachetat cateva hainute intr-un rucsac si a inceput calatoria prin lume. Primele cateva zile pe drum erau uimitoare pentru ea - cu fiecare pas pe care il facea simtea ca traieste viata pe care si-o visase.

Cateva saptamani mai tarziu, tot drumul lung incepuse sa o oboseasca. Se simtea pierduta si se gandea ca a pierdut confortul familiar al vietii sale. Pe masura ce picioarele ei se indreptau catre o noua etapa, starea ei de spirit lua o intorsatura spre rau.

In cele din urma, s-a oprit din mers, si-a scos rucsacul, l-a trantit la pamant si s-a asezat langa el. Lacrimile ii inundau obrajii. Privea neputincioasa in zare. Se gandea sa fie o lume uimitoare, insa acum gasea doar disconfort si nefericire.

"Nu am nimic! Nu am mai ramas cu nimic in aceasta viata!" - a strigat ea cu toata puterea sa.

In acel moment, un guru si profesor dintr-un sat apropiat se odihnea linistit rezemat de un copac. Cand a auzit-o, el a simtit ca este datoria lui sa o ajute. Fara sa se gandeasca de doua ori, s-a ridicat, i-a luat rucsacul si a fugit cu el in padurea care se intindea pe ambele parti ale drumului. Crezand ca este jefuita, femeia a inceput sa planga si mai tare.

"Rucsacul era tot ce aveam." - a strigat ea. "Si acum a disparut. Nu mai am nimic in viata asta."

Dupa aproximativ zece minute de plangs, femeia s-a calmat, s-a ridicat din nou si a inceput sa se miste incet pe drum. Intre timp, barbatul se afla pe o scurtatura pentru a plasa rucsacul in mijlocul drumului, la o mica distanta de locul in care se afla femeia.

In momentul in care ochii ei au cazut pe rucsac, aproape ca nici nu ii venea sa creada... tot ceea ce credea ca tocmai pierduse era acum in fata ei. Nu putea decat sa zambeasca cu toata inima.

"Oh, multumesc cerurilor! Sunt atat de fericita. Acum cu siguranta am tot ce imi trebuie pentru a imi continua calatoria vietii mele."

Nu uitati...

Pe masura ce calatorim prin vietile noastre (personal si profesional), vor exista in mod inevitabil perioade de incredibila frustrare si disperare. In aceste vremuri grele, ajungem sa ni se para ca am pierdut totul si ca nimeni si nimic nu ne-ar putea motiva sa ne miscam in directia visurilor noastre. Insa, la fel ca si femeia care l-a intalnit pe guru, cu totii tinem de un rucsac de sprijin care vine in mai multe forme - poate fi un simplu email sau un mesaj de la cineva la care tinem, la un citat inspirational, o carte frumoasa, o persoana care ne sustine si tot asa. Nu trebuie sa renuntam la visurile noastre doar pentru ca avem o perioada dificila. Ce este scris sa fie al nostru va fi oricum.

Cum sa obtii lucrurile pe care le vrei si de care ai nevoie in viata
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: