Imi amintesc ca stateam in sala de asteptare de la medic, cu bebelusul in brate si cearcane cat o zi de post, chipul meu probabil reflectand un amestec ciudat de adoratie pentru faptura ce-mi gangurea strengar la piept si faptul ca nu mai dormisem din ziua nasterii.
O doamna din dreapta mea, probabil recunoscand scenariul, s-a aplecat catre mine si mi-a soptit sfatos, “dormi cand doarme si el.” I-am zambit politicos. La nici 3 secunde, o alta doarma a intervenit, “Ai incercat co-sleeping?”
Pana sa-mi dau seama ce se intampla, o mica colectie de femei au inceput sa poarte o mini conferinta despre antrenamentul somnului, stabilirea rutinelor, de ce e bine sa lasi copilul sa planga… s-a adus vorba pana si despre acum invechita tehnica de a pune rachiu in biberonul copilului.
Eram subiectul conversatiei si totusi abia daca participam la ea. Intreaga experienta a fost coplesitoare.
Citeste continuarea pe AndreeaRaicu.ro
foto main: Yuganov Konstantin, Shutterstock