#InspireBeauty: Ai grijă de mintea ta așa cum ai grijă de pielea ta 

Bună, numele meu este Amelia și mi-a luat ceva timp să găsesc o idee pentru materialul meu din cadrul acestui proiect. De fiecare dată când mă întrebam ce ar trebui să scriu, mintea mea mă bombarda cu zeci de idei deodată și iar amânăm subiectul articolului. Bineînțeles, când zici "beauty" te gândești la frumusețe, la produse de îngrijire pentru ten, pentru piele, pentru par. Adaugă în fața lui "inspire" și lucrurile se cam schimbă.

În lumea vastă a internetului găsești peste tot sfaturi despre frumusețe și mii de recomandări de produse de beauty. Însă prea puține informații cu privire la frumusețea care contează cu adevărat - și anume frumusețea minții.

Cu tot ce se întâmplă în jurul nostru este foarte simplu să cazi în prăpastia neputinței și a pesimismului și să simți că viața este prea grea, că nimic nu are sens și să vezi doar răul din față. Prea multe necazuri, prea multe probleme, prea multe griji. Cred că singura soluție este să căutăm binele și să ne agățăm de speranța că și asta va trece astfel încât să ne păstrăm acea fărâmă de optimism foarte ascunsă din sufletul nostru.

Ultimii ani au venit cu niște "lovituri" urâte pentru toți oamenii. Au fost cei mai grei de până acum pe toate planurile. Este incredibil de greu să rămâi puternic când de fiecare dată când simți că te vindeci apare ceva și mai grav... și simți că ești într-un cerc vicios din care nu poți scăpa și te întrebi cât va mai dura totul sau dacă toată viața ta va fi așa, cu lovitură după lovitură.

Dar trebuie să accepți că acesta este cursul destinului tău și să continui să mergi pe drumul tău. Puțin câte puțin. Un pas micuț în față. Cu răbdare. Cu încredere în tine. Cu speranță în suflet.

Și acum vine și partea mai frumoasă - privind în spate, trebuie să învățăm să vedem doar partea bună din tot ce s-a întâmplat: ne-am transformat. Ne-am vindecat. Ne-am schimbat. Am devenit incredibil de puternici. Nici nu știam că putem fi așa. Pe cât de sensibile ne vedeam sufletele, pe atât de incredibile ne erau mințile.

Eu sunt mândră de mine. Sunt mândră de cât de puternică am devenit. Sunt mândră de tot ce am realizat. Sunt mândră de călătoria mea. Sunt mândră că nu m-am dat batută. Sunt mândră de cât de tare este mintea mea. Și știu că ea poate duce multe... și că niciodată nu se va da bătută. Pentru că, indiferent de ceea ce se întâmplă, mereu va găsi un lucru mărunt și frumos de care să se lege (un apus special, o cafea delicioasă, un nor pufos, un zâmbet primit de la un străin) și ceva simplu, dar special, pentru care să fie recunoscătoare (o zi în care sunt liniștită, o îmbrățișare primită de la o persoană dragă, torsul pisicii, liniștea de acasă).

Dacă simți că nu mai poți, crede-mă că mai poți. Mvai, și încă cât! Privește în spate și vezi prin câte ai trecut, câte obstacole ai reușit să depășești, câte lupte ai putut câștiga, câtă răbdare ai avut și cât de mult ai crescut.

Ia-o treptat, nu te mai grăbi nicăieri... și, între timp, nu uita să te legi de bucuriile mărunte pentru că acestea sunt cele care te fac fericită cu adevărat. Caută lucrurile pentru care să fii recunoscătoare și permite-i inimii să crească în interiorul ei acea scânteie magică ce dă sens vieții tale.

foto main tannikart, Shutterstock

---