Nu ai fost prea mult. Ai fost exact ce trebuia, doar pentru un om greșit

Ți s-a spus că ești prea intensă. Că simți prea mult, că vrei prea adânc, că trăiești prea profund. Ți s-a reproșat că oferi prea repede, că iubești prea curat, că visezi prea frumos. Ți s-a spus, într-un fel sau altul, că ești prea mult. Și pentru o vreme, ai crezut asta. Ai început să te îndoiești de tine. Să te micșorezi. Să taci când ai fi vrut să urli iubire.

Dar adevărul este altul. Tu nu ai fost prea mult. Tu ai fost exact cât trebuia – doar că pentru un om greșit. Un om care nu era pregătit să te țină, să te înțeleagă, să te vadă cu tot ce ești. Un om care a confundat profunzimea ta cu dramă. Un om care n-a știut să primească ce ai avut mai frumos de oferit.

1. Ai fost o furtună de emoție pentru un om care nu ieșea din uscăciunea rațiunii

Tu ai trăit totul cu pielea, cu respirația, cu sufletul. Nu ai știut să iubești pe jumătate. Nu ai jucat roluri, nu ai oferit jumătăți de adevăr. Ai iubit cum știai tu – complet, visceral, cu inima în mâini. Dar el nu era acolo să simtă. Era acolo să judece.

Pentru el, intensitatea ta a fost „capriciu”. Dorința ta de comunicare a fost „nevoință”. Emoțiile tale au fost „prea mult de dus”. Nu pentru că erau greșite, ci pentru că el nu putea să le înțeleagă. Nu era calibrat pentru iubirea ta. Nu era echipat să gestioneze o femeie care simte în valuri.

2. Ai oferit o iubire vie unui om amorțit emoțional

Tu ai venit cu flori în suflet, cu zâmbete sincere, cu întrebări care mergeau dincolo de suprafață. El a venit cu tăceri, cu bariere, cu evitări. Tu ai vrut să-l cunoști cu adevărat. Să-l iubești așa cum nimeni nu l-a iubit. Să îl vindeci, poate, prin prezența ta. Dar el nu voia vindecare. Voia liniște. Superficialitate. Control.

Ai oferit conexiune, el voia distragere. Ai oferit claritate, el prefera haosul cunoscut. Ai fost lumină într-o cameră în care el trăia de ani în întuneric. Și în loc să se bucure că ai aprins lumina... a fugit. Pentru că prea multă lumină îi arăta părțile pe care nu voia să le vadă. Nici în el. Nici în viața lui.

3. Ai fost disponibilă pentru un om indisponibil

L-ai așteptat. L-ai înțeles. L-ai scuzat. Ai zis că „poate are traume”, că „nu a fost iubit cum trebuie”, că „nu știe să se exprime”. Ți-ai făcut o mie de povești ca să nu vezi un adevăr simplu: omul acela nu era disponibil emoțional. Și tu ai devenit rană, în timp ce încercai să-i fii pansament.

Ai confundat toxicul cu tragic. Frica lui de iubire – cu profunzime. Indiferența – cu un „mod diferit de a arăta iubirea”. Ai rămas, deși știai că doare. Ai sperat că se va schimba. Dar el n-a făcut-o. Pentru că nu voia. Și pentru că, deși tu ai fost exact ce avea nevoie, el nu era pregătit să primească.

4. Ai fost o lecție, nu o greșeală

Să nu mai lași pe nimeni să îți spună că ai fost prea mult. Nu ai fost. Ai fost femeia potrivită, iubirea potrivită, la momentul greșit… pentru omul greșit. Ai fost o lecție în viața lui. Poate cea mai importantă. Doar că el n-a știut să o vadă. N-a știut să învețe. N-a avut curajul.

Dar tu, da. Tu ai învățat. Ai înțeles că nu trebuie să te micșorezi ca să încapi în viața cuiva. Că nu trebuie să te schimbi ca să fii „mai ușor de iubit”. Că dragostea adevărată nu te face să te îndoiești de cine ești. Că intensitatea nu e o greșeală. E un dar.

5. Ai fost începutul iubirii de sine

După el, ai plâns. Mult. Ai simțit că nu ești destul. Că ai făcut ceva greșit. Că e vina ta că n-a rămas. Dar apoi, într-o zi, ți-ai dat seama: nu e vina ta că ai fost tu. Nu e vina ta că cineva n-a știut să te iubească.

Ai început să te vezi cu alți ochi. Să te alegi. Să te iubești. Să nu mai negociezi cu tine însăți pentru validarea altcuiva. Ai înțeles că omul potrivit nu te va face să te simți prea mult. Te va face să simți că ești exact cât trebuie. Pentru că așa ești. Și meriți pe cineva care vede asta din prima, nu după ce pleci.

Ai fost exact ce trebuia să fii. Doar că el nu era omul care să vadă darul. Să-l primească. Să-l onoreze. Dar cineva o va face. Cineva te va iubi exact așa cum ești. Fără să-ți ceară să fii mai puțin. Fără să te vadă ca „prea mult”. Și în ochii acelui om, îți vei da seama că n-ai fost niciodată greșită. Doar în locul greșit.

Pentru că iubirea reală nu îți cere să te micșorezi. Te face să înflorești.

foto main pixabay

---