La mulți ani, doamnelor! Mama mea, cea mai superoină dintre supereroine, hop, hop! Fetelor, vă mulțumim, vă apreciem, vă punem lumea la picioare, minunile minunilor din ostrovul florilor care sunteți!

Par deshidratat, aspru si lipsit de stralucire? Am gasit solutia!

Hai, nu mă înnebuniți! A fost 8 Martie, desigur, si feedul meu a duduit plin de gingăsii, flori și urări. Dacă te-ai lua după astea toate înșirate, ai crede că în România e numai lapte și miere, că nu ne atinge nimeni nici măcar cu o floare. În lumea reală, numărul de victime ale violenței domestice, numărul femeilor abuzate sexual, traficate și ucise e alarmant. Scuzați-mi, rogu-vă, îndoiala. Nu cred că au fost bătute cu zambiluțe. Să nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic împortriva oferirii unor flori, e un gest cavaleresc simpatic, zău. Am o problemă când îî dai femeii de lângă tine o zambilă pe 8 martie iar pe 9, cu aceeasi mână, îi frigi o scatoalcă peste bot ca nu cumva să și-o ia în cap și să-și închipuie că e democrație.

Foto Dima Aslanian/ Shutterstock

Femeile între ele se pupă pe stradă pe 8 martie și își urează La mulți ani. Pe 9 martie,unele dintre ele le vor spune prietenelor, fiicelor, surorilor lovite că așa-s bărbații, își mai ies din fire și n-a murit nimeni dintr-o palmă.

Există un loc special în iad pentru femeile care nu ajută alte femei, spunea cândva Madeleine Albright, și sunt cuvintele care îmi răsună cel mai puternic în urechi zilele astea. Peste tot zgomotul de fundal al urărilor specifice perioadei. Cred cu toată puterea că avem o datorie morală față de femeile de lângă noi. Avem o datorie morală către femeile din toată lumea, nu doar față de mamele, fiicele și prietenele noastre. Ne apasă pe umeri în fiecare zi, nu doar la zile mari.

De unde, rogu-vă, a apărut ideea asta, că suntem îndreptățite să judecăm alte femei pentru felul în care aleg să își trăiască viețile?

Suntem datoare să ne judecăm mai puțin între noi și să ne ajutăm mai des. Nu cred că o să ajungem să ne ținem de mâini și-o să dansăm ca ielele în toiul nopții. Mi-ar plăcea, în schimb, să ajungem să nu mai judecam femeile pentru că aleg să aibă sau nu copii, pentru că aleg să aibă și job și copii, pentru că aleg doar jobul, pentru că aleg sau nu să se căsătorească, pentru că aleg să iubească o altă femeie, pentru că aleg să iubească și femei și bărbați. Să nu le judecăm pe cele care divorțează și să le ajutăm pe cele care trebuie să fugă de lângă un partener nociv. Să nu fim părtașe la închisorile lor, ci complice și ajutoare de nădeje la fuga lor. Să nu le îndemnăm să tacă și să rabde, ci să le ajutăm să vorbească, să țipe, să riposteze și să plece. Vă invit să vă uitați în urmă zilele acestea la numeroasele cazuri mediatizate cu femei ucise de partenerii lor. De asemenea, găsiți aici cifre despre victimele violenței domestice. 8926 de femei lovite în prima jumătate a anului 2016. 81 de victime ale violului in același interval. Puneți chipuri acestor numere dacă nu vă mișcă altfel. Vă invit, apoi, să citiți poveștile colegelor de redacție despre mișcarea #metoo. Vă rog să subliniați lipsa de ajutor și de implicare a celor care au fost martori și martore la dramele lor, fără să schiteze un gest. Le găsiți aici. Judecăm în loc să ajutăm si cred că acesta este, de fapt, păcatul Evei.

Foto prima pagină Pablo Rogat/ Shutterstock

Dilemele lui Carmen: Bărbații sunt de pe Marte, femeile de unde vor ele
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: