OPINIE | Răzvan Popescu, avocat: Până când instanța ne va despărți. 5 lucruri de reținut într-un divorț

Odată ajuns în fața instanței, tot ce părea o decizie personală devine o chestiune de drept.

Unde se pronunță divorțul?

Există situații simple, de exemplu dacă ambii soți sunt de acord și nu există copii minori, divorțul se poate face la starea civilă sau la notar. În rest, instanța rămâne singura cale. Chiar și atunci când soții se înțeleg, dacă există copii, judecătorul trebuie să verifice planul parental și să stabilească oficial cum va fi protejat interesul lor.

Casa, mașina, copiii și… nervii. Cum se împart bunurile? La cine rămân copiii?

Mulți cred că divorțul înseamnă și împărțirea automată a bunurilor. În realitate, partajul se poate face separat, într-un proces distinct. Am avut clienți care au înțeles asta și au preferat să închidă mai întâi căsătoria, lăsând bunurile pentru mai târziu. În alt caz, un apartament disputat a ținut blocate luni întregi discuțiile, deși divorțul în sine putea fi finalizat mult mai repede.

În ceea ce privește copiii minori, legea pornește de la premisa că părinții rămân împreună responsabili pentru deciziile legate de copii. Asta înseamnă că amândoi părinții decid împreună în chestiuni importante, cum ar fi școală, sănătate, acte. Instanța stabilește doar locuința minorului și programul de vizită. Din experiență, am văzut cazuri în care părinții veneau împreună la fiecare termen, arătând că, dincolo de despărțirea lor, rămân părinți. În alte dosare, aceeași întrebare „la ce oră aduceți copilul acasă?”, a generat luni de amânări și expertize psihologice.

5 lucruri de reținut într-un divorț

Acordul scurtează drumul. Am văzut divorțuri închise în 4 luni atunci când părțile au știut să facă compromisuri. Am văzut și procese de 3 ani pentru detalii minore. Diferența e atitudinea.

Copiii sunt protejați prin lege. Adică instanța stabilește locuința, programul de vizită și contribuția fiecărui părinte. Într-un caz, părinții au acceptat rapid să colaboreze, iar copilul a rămas protejat. În altul, conflictul a generat rapoarte psihologice inutile și multă instabilitate.

Partajul poate fi separat. De exemplu, am clienți care au ales să divorțeze rapid și să lase împărțirea bunurilor pentru mai târziu. Tensiunile scăzuseră, iar partajul a fost mai ușor de dus.

Durata diferă. Adică amiabil înseamnă câteva luni; conflictual poate însemna ani. Aici, pregătirea documentelor corecte și disponibilitatea de dialog fac diferența. De exemplu, un divorț pe cale amiabilă, în care nu se contestă nimic, se poate încheia în câteva luni. Procesele conflictuale, cu martori, expertize și apeluri, pot dura ani. Țin minte un dosar care a ajuns la zece volume doar pentru că fiecare parte voia să aibă ultimul cuvânt. În final, instanța a dat o soluție de echilibru, dar niciunul dintre soți nu cred că a simțit că a „câștigat”.

Bineînțeles, ce e foarte important de reținut este că un divorț nu este niciodată identic cu altul. Ce pot spune din experiență este că instanța caută un echilibru, chiar și atunci când părțile își doresc să transforme procesul într-un câmp de luptă. Și că, dincolo de hotărârea finală, fiecare are responsabilitatea de a decide cum merge mai departe.

Răzvan Popescu este avocat specializat în drept comercial, litigii și protecția datelor personale. A fondat cabinetul Răzvan Popescu și consiliază companii din România și din afara țării în domenii precum conformarea GDPR, dreptul muncii și gestionarea riscurilor legale, în litigii de credit, conformare legală și protecția consumatorilor, dar și spețe ale antreprenorilor în relațiile comerciale.

---