Briza marii imi brazdeaza fata trista, parca invidioasa pe soarele vesel, caruia nimic nu ii poate minimaliza fericirea, nici chiar norii aparuti din senin.
Drept sa spun, si mie mi se parea cam ciudat ca Valentin, fratele meu, si Ovidiu sa petreaca atat de mult timp impreuna in ultima vreme. Au plecat si la munte, la Predeal asta-iarna, desi trebuia sa mergem si noi, uneori ii surprindeam imbratisandu-se, ce e drept, cam tandru, insa am pus totul pe seama viitoarei relatii de familie.
Doar Anca, cea care din nefericire a aflat tot intamplator adevarul, pe care nu indraznea sa mi-l spuna, facea fete-fete , fiind gata sa izbucneasca in plans, poate pentru mine, poate pentru fratele ei, pentru Valentin sau pentru toti la un loc. Cei doi erau homosexuali si aveam sa imi dau seama vizionand o filmare care m-a lasat muta de uimire. Mi se parea ca visez, ca nu e real, ca cineva vrea sa ne desparta…nu stiu. Eram in camera mea, si voiam sa imi fac ceva ordine in carti, CD-uri, pentru ca aveam o zi ceva mai libera.
Si pentru ca nu scriu mereu pe discuri temele abordate, am hotarat sa le verific, chiar daca asta mi-ar fi luat ceva timp. Ma plictisisem tot uitandu-ma la ele si tocmai cand stateam intinsa pe o perna, mai mult adormita, ceva mi-a atras subit atentia. Micul film, caci asa il numesc acum, incepea cu un motto: Decat sa fii nefericita o viata , mai bine sa-ti plangi acum esecul in dragoste”. Semnat Anca, posibila ta cumnata.
Cu litere mari in chenar pictat cenusiu, incarcat de nori, ca si ziua in care planuisem data nuntii. M-a strafulgerat ceva; mi-era teama sa verific, chiar l-am oprit, l-am pus bine, am intrerupt orice activitate, nu am mai mers la cursuri, nu raspundeam la telefon. Am incercat pe seara sa o sun pe Anca sa urmarim impreuna CD-ul. Singura mi-era frica, dar era de negasit; poate banuia ca aflasem adevarul.