Iubire de frate, iubire din dragoste�

Poate daca l-as fi vazut in bratele unei femei, ar fi fost mai usor de suportat, dar nu in bratele fratelui meu…

Nu, nu aveam cum sa accept asa ceva! Uram filmarea, o uram pe Anca pentru ca a tinut durerea doar pntru ea, uram totul, voiam ca ca pamantul sa se scufunde. M-am simtit folosita, mintita si dezamagita de cele mai dragi fiinte! N-am inteles nici acum de ce a continuat Ovidiu sa imi ofere sperante, sa ma amageasca si cu o casnicie care mai devreme sau mai tarziu s-ar fi transformat intr-un cosmar.
Am cazut intr-o depresie cumplita, nu am mai vorbit cu nimeni o perioada de timp, nu raspundeam la telefoane, ai mei au venit la Bucuresti sa vada ce se intampla.

Intamplarea mi-a servit ca o lectie: uneori aparentele pot insela, naivitatea costa. Si pe mine m-a costat dur. Insa, si astazi tot Ancai ii multumesc, daca pot sa spun asa, pentru ca a preluat ca pe un canon asupra sa aceasta sarcina ingrata de a spune adevarul si parintilor sai. S-a naruit un vis, rochia de mireasa, nunta noastra, la Vaslui, la Constanta… Pentru ai mei, Valentin a devenit un paria, in ceea ce il priveste pe Ovidiu chiar nu ma mai intereseaza, poate s-au mutat amandoi, oricum nimeni nu mai stie sau nu vrea sa mai stie de ei. El a incercat sa-mi explice, sa-si ceara iertare spunandu-mi ca a fost doar o curiozitate, aventura, ceva nou si pentru el, era speriat, nesigur. Vorbe...nimic concret, fara o logica, nici nu doream sa ascult.

Recent i-am trimis un mesaj Ancai: Sa nu mai iubesti niciodata decat marea! in fata careia acum nu imi spal decat pacatul de a fi trait , iubire de frate si iubire din dragoste.

Momentan mi-e bine singura; nu stiu daca voi mai incerca vreodata, cine stie, sunt confuza, prea confuza chiar si acum. Desi rochia de mireasa asteapta cuminte in sifonier, oricum n-am sa o imbrac la nunta mea, o voi aduce, poate , la anu sau anul acesta si o voi arunca-o in mare la Constanta sa poarte departe ghinionul si esecul unei frumoase dar dureroase iubiri.

Adina P.

---