Ei stiu ca nu vor taia niciodata in doua salamurile pe care le-au produs la fabricuta lor, stiu ca nu vor da cu verighetele, cu juramintele sau cu sunculitele de pamant, ca sa nu strice tot ce-au construit cu atata truda.
de Alice Nastase Buciuta
Sursa: Coffechat
Pe drumul spre munte intalnesc mereu panouri care fac reclama unei firme de mezeluri despre care banuiesc ca nu-si distribuie produsele decat in provincie, pentru ca, in Bucuresti, nu am vazut niciodata o asemenea marca. Firma producatoare de bunatati din carne se numeste, nici mai mult, nici mai putin, decat Ana si Cornel.
Toti ne pastram, cumva, cate un as in maneca. Niciunul dintre noi nu-si trece averile din prima pe numele sotiei sau al sotului, ba chiar stiu destul de multi oameni instariti care evita mariajul tocmai de teama sa nu imparta ce au agonisit ei mai inainte. Iar cand e vorba de afaceri, firmele sunt ba pe numele unuia, ba pe ale celuilalt, ca, la o adica, o nefericita adica, truda profesionala sa nu intre la partaj. Iar brandurile pe care le construim intr-o viata avem grija sa nu intre la nicio imparteala. In schimb, oamenii astia, despre care nu stiu altceva decat ca au ales un nume foarte neinspirat pentru mica lor companie, nu se tem de despartire si ma fac sa cred ca poate ar trebui sa fim cu totii mai siguri pe noi si pe iubirile noastre. Ei stiu ca nu vor taia niciodata in doua salamurile pe care le-au produs la fabricuta lor, stiu ca nu vor da cu verighetele, cu juramintele sau cu sunculitele de pamant, ca sa nu strice tot ce-au construit cu atata truda. Sau macar asa imi place sa cred.