Tu cu mine, eu cu toate. Nu mai spune!

In acel moment mi-am adunat puterile (alea care mai ramasesera), mi-am sters rapid lacrimile, am dat buzna in sifonier, i-am luat toate hainele si m-am dus direct la fereastra (de-asta tineam eu tot timpul geamul larg deschis, subconstientul meu ma atentiona, dar nu intelegeam ce e cu pasiunea asta a mea). Am aruncat tot fara niciun regret…direct in strada. El statea si se uita la mine, era uimit de calmul meu. “Iesi!”, a fost tot ce i-am spus. Mi-a inteles mesajul si imediat s-a indreptat catre usa.

Vroiam sa ma descarc…

Dar nu am facut-o. Simteam nevoia sa plang, sa urlu, sa ma dau cu capul de pereti. Durerea imi ajunsese in oase. Ma ingrozeam de fragilitatea mea si, in acelasi timp, eram uimita de puterea de stapanire pe care o aveam.

Ce e de facut? In oras nu puteam sa merg, il cunosc destul de bine, imi stie toate locurile preferate, ar fi venit dupa mine. Era timpul pentru cura de detoxificare de el. Am mers la mare singura cuc. Tot drumul pe autostrada ma gandeam doar la razbunare. Si stiam cel mai bun plan: infidelitatea.

Ochi pentru ochi si… iubite pentru iubiti

Eram o femeie singura. Nu aveam niciun angajament, asa ca imi puteam face de cap. Dar nu mi-am facut. Am lenevit la plaja, am mers la spa si mi-am petrecut noptile invatand de la Blair Waldorf ce inseamna aia putere. Mi-am regasit linistea si mi-am recuperat capul, care pana acum dormea in timp ce inima gandea pentru el.

De ce sa suferi pentru cineva care nu te merita? Am ingropat trecutul si am mers mai departe. Acum nu mai sunt dependenta de el ci de fericirea mea…si as plati oricat pentru a o avea.