Blog kudic: Decizii

Sursa: blogul lui Radu

Cred ca cel mai bine ma defineste incapacitatea de a lua decizii mari. Una dintre marile mele incapacitati. Una dintre putinele consecvente. Se contureaza aproape in obsesie. Sa nu iau decizii mari. Poate ca e consecvent felului in care ajungi sa crezi in Dumnezeu. Stateam si ma gandeam ca poate asta e arta. Sa poti sa subsumezi parametrilor in care El ar vrea ca ea sa se intample. Sa reusesti sa fii consecvent unei singure mari decizii: sa nu te intrebuintezi de liberul arbitru.

Sunt un foarte performant indeplinitor de formalitati. Imi place sa traiesc evidente. Incertitudinea e obositoare. Imi ia din seninatate. Imi ia din gratie. Ma pune in postura omului asuprit de scenarii. Imi place ca pana cand o decizie nu devine evidenta sa nu fie luata. Imi place viata cand se intampla in relaxarea evidentei. Nu-mi place sa ma bruschez. Traiesc anvergura firescului. E singura dificultate pe care o asum entuziast. Nu deviez cursurile raurilor, ca mi se pare mie ceva. Le las sa-si construiasca traseul.

Cred in destin. Cum cred si in incapacitatea omului de a-l parcurge. Cred in destin ca singur drum al tau pentru care Dumnezeu garanteaza. Nu am ales sa fac ce fac acum. Mi s-a conturat ca o evidenta. N-am ales sa ma insor cu Dana. Nici s-o cunosc. Nici sa fac cu ea un copil. Asa cum nu aleg sa-mi respect parintii. Asa cum nu aleg sa traiesc ca un imbecil. Nimic din ce traiesc important acum nu reprezinta o decizie pe care eu am luat-o. Toate s-au subsumat uneia. Am decis sa nu ma impotrivesc evidentei. Ci s-o astept. N-a fost. Nu e usor. Vad peste tot rabdarea trecuta la virtuti. Poate d-asta. Cu ea iti astepti victoria pana ce ea capata aspectul unei formalitati. Ca ea sa poate sa fie traita natural. Iar ca cel care o traieste sa aiba aspectul invingatorului evident.

Sursa: blogul lui Radu