Ce-ar fi fost daca m-as fi nascut baiat?

Apoi

Incepe distractia... Da buzna pubertatea in viata noastra, odata cu gimnaziul. Asta ar fi o etapa pe care as recomanda oricui sa o sara... de s-ar putea.

Fetele incep sa inteleaga ca sunt in preajma baietilor cu un motiv, baietii erau dezgustati, de cele mai multe ori, fetele fugeau dupa baieti, baietii fugeau de fete.

Asa era si la mine in clasa. Fetele incepusera sa isi indoaie beteliile fustelor, sa fie mai scurte. Pantalonii au inceput sa fie mai stramti. Au inceput sa apara mai multe rujuri pe fetele mai multor colege. Eu ma simteam ca si cum as fi fost uitata intr-un colt de clasa. Asta pana cand veneau zilele cu educatie fizica sau recreatia mare...

Intotdeauna m-am inteles mai bine cu baietii. Sunt atat de simpli! Se supara atat de greu! Au atat de putine probleme! Le este atat de usor sa faca decizii!

Asadar, eu eram acolo, cu ei. Era pauza? Jucam cu totii (eu si baietii) fotbal. Era ora de sport? Eu si baietii jucam basket. La banchetul din clasa a opta eram singura fata cu pantaloni si pantofi inchisi. Cu toc, dar inchisi. Si singura fata care nu s-a machiat. Si singura fata care a putut dansa. Asta a fost amuzant. Si proful de georgrafie, si proful de germana si profa de istorie (modelul meu in viata) au dansat cu noi, pe cand colegele mele stateau la masa, aburite de oftica si de berea cumparata ilegal de la magazinul din coltul strazii.