Metoda calendarului

Atunci cand ajung la birou, oamenii experimenteaza pe viu teoria relativitatii restranse. Adica pe romaneste, timpul se taraie oameni buni! M-am uitat la ceas la ora 11.20 iar patru ore mai tarziu era de abia 11.30. Fie am o zi extrem de proasta, fie am mancat niscaiva ciuperci zapacite fara voia mea.

Daca imi arunc un ochi peste geam, vad exact in cladirea din fata mea. Mai exact in biroul lui Andrei. Nu stiu cum il cheama, asa l-am botezat eu. O mandrete de flacau, la ceasul lui te poti uita dar la dansul ba! Inaltut bine, bate spre 2 m (o fi adevarat ce se spune despre barbatii foarte inalti?), blondut cu putina coama. Vine mereu spilcuit si aranjat de parca a coborat din revistele pentru femei sau din visele mele pentru adulti si orgasm manual sub patura.

Astazi nu e la birou. O fi racit, saracu’. I-ar prinde bine o aspirina. A saracului.

In alta ordine de idei, astazi asteptam sa vina noua colega de PR cea mult laudata cu calitati magnifice, talente supraomenesti si salariu pe masura. Stiu ca nu e frumos, dar barfa este o foarte buna sursa de informatie.

Coana Mare intra in birou, da usa de perete triumfatoare (pe fundal puteai sa juri ce se aud surle si trambite) si ne prezinta noua colega. Imi afisez zambetul politicos pe fata sa nu creada femeia ca a nimerit in cuib de viespi si ma pregatesc sa dau ochii cu PRista laudata. Cand colo, ce sa vezi! Andrei al meu, pe care il chema Sebastian, in toata splendoarea lui masculina!

Va jur ca i-am facut toate o primire ca la carte si marturisesc onest ca ma rodea un pic gelozie. Adica treaba-i asta? Eu ma holbez la el de luni de zile si matele astea lesinate care manaca doar salati din gradina ursului isi inchipuie ca au vreun drept asupra lui? Si cat l-am mai urmarit cand se urca in masina, cat l-am mai cautat eu pe Cartea cu Fete doar-doar dau de el. M-am resemnat, l-am lasat in plata felinelor in calduri care misuna pe holurile firmei si mi-am vazut de ale mele.

O ora mai tarziu ma trezesc cu un mail care zicea asa: “Buna, sunt Sebastian, m-am nascut pe 30 iulie si sunt dependent de cafea si fete cu vederea agera. Nu am mai baut cafea de 3 ore si intru in sevraj. Nu vrei sa-mi hranesti viciul si sa gasim diseara o cafenea draguta?”

Caldura, transpiratie, panica, lesin! Gasim si mai multe cafenele, dom’le, e plin Bucurestiul!
Si am gasit. In fiecare seara alta. Pana cand intr-o seara ne-am gasit in patul meu, transpirati, dezbracati, satisfacuti.

Au trecut doi ani de atunci si suntem inca impreuna. Abia dupa 2 luni de la prima intalnire mi-am dat seama ca e leu, doamnelor si domnilor. Si nu mi-a adus niciun necaz.

Inca.

Cristina B., 26 ani

sursa foto prima pagina: shutterstock.com