Dragoste la anunturi matrimoniale

sursa foto shutterstock femeie cu computer

Am simtit nevoia sa fac o schimbare in viata mea si sa imi promit ca o sa ma deschid mai mult, o sa socializezi mai des si nu ma voi ingropa in munca. M-am lasat intai pe mana prietenelor mele si au incercat sa ma cupleze cu cine le-a trecut lor prin cap. Dumnezeu cu mila! Apoi am iesit in club, tragand nadejde in sine mea ca dintre aburii de alcool va rasari un Fat care sa fie Frumos si a doua zi de dimineata. Nici asta nu fost sa fie. Mi-am pus sperantele apoi in sfantul Facebook dar ma agaseaza cumplit barbatii care cred ca un comentariu misogin poate fi interpretat ca un compliment.

De ceva vreme, pe la televizor ruleaza o reclama cu doi tineri care se cunosc pe un soi de site de matrimoniale. El ii spune ei in spirit de gluma (proasta) care ar vrea sa traiasca intr-un oras cat restaurantul in care luau masa si ea necheaza ca la glumele lui Birlic. Insa acest lucru m-a pus pe ganduri. La o adica, de ce nu as incerca sa imi fac un profil pe un astfel de site? Cat de rau poate sa fie?

Am gasit vreo trei si mi-am facut cate un profil asemanator. Cel mai amuzant camp care trebuia completat mi s-a parut cel cu zodiile. In ce zodie mi-ar placea mie sa fie Fat- Frumos al meu? Si pentru ca Vladimir al nostru face treaba buna, l-am intrebat pe el. Mi-a zis ca mie mi s-ar potrivi un om filosf ca un Sagetator, pasional ca Scorpionul si realist ca Taurul ca am trei zodii in Casa Dragostei. Din start, mi-a spulberat visul. Din ce zice el aici, mie imi trebuie nu doar Fat-Frumos ci Fat-Frumos cu cel mai mare mot din frunte.

Mi-am pus poze decente, fara decolteu si fuste scurte, ceva hippie-chic sa ma reprezinte. Mesajele au inceput sa curga la scurt timp dupa ce mi-am activat profilul. Barbatii care au incercat sa ia legatura cu mine se impart in doua categorii mari si late.

Cei dintai erau barbati trecuti bine de prima tinerete care aveau la profil fotografii de acum 20 de ani, poate si mai bine, daca ne luam dupa monumentele si cladirile care nu mai exista de ceva vreme. Ei erau domnii care trimiteau flori virtuale, vorbeau cu saru’mana sau trimiteau versuri desuete de dragoste.

Simteai dincolo de cuvintele frumoase oameni cumplit de singuri care incercau sa isi umple viata sau macar patul cu carnita tanara pe care sa o dreseze apoi in rolul de menajera sefa.

Pe de cealalta parte erau cei de varsta mea, unii din sate indepartate, altii din cartiere periferice ale Bucurestilor. Daca dadeai la o parte poleiala de “domnitisme”si “papusime” cu care incercau sa ma impresioneze, ramanea doar o lubricitate prost ascunsa. Probabil ca se asteptau la o partida de sex virtual, mult mai ieftina ca la videochat.

Trag totusi nadejde ca pe undeva pe acolo, in mediul virtual, se gaseste un barbat apropiat de varsta - apropiat cu bataie de 10 ani mai copt - care sa fie in stare sa-mi spuna pe nume fara sa ma alinte ca pe caine si care sa se multumeasca la o prima intalnire cu o cafea bauta la verticala, cu hainele pe noi.

sursa foto prima pagina femeie Cupidon cu arc

---