Setari Cookie-uri

Poveste de viata: Barbatul care nu stia sa iubeasca

M-am indragostit de o statuie din marmura

foto shutterstock cuplu in praf

Omul asta era mai mare decat mine cu cativa ani buni si a apucat sa traiasca ceva in fostul regim. Familia era compusa dintr-un tata cu grad mare (mare) in armata si o mama de profesiune casnica si de vocatie, dama de salon.

Tatanele lui nu isi crestea copilul, il instruia ca pe bibani in cazarma iar mama era prea ocupata cu vizitele sociale, cafelele de contrabanda, tigarile fine si ciorapii de matase, cu precadere scoaterea lor, tot de contrabanda. Prin urmare, din povestile lui, el a crescut mai mult singur prins intre un tata poruncitor si o mama in cel mai bun caz indiferent. Poate ca de aici i se trag toate neputintele emotionale.

Dar la urma urmei, el nua fost singurul copil neglijat de pe lume. Altii au patit-o mai rau, mult mai rau decat el, si au iesit intregi sufleteste, puternici si frumosi. Probabil ca in cazul lui era un amestec de lasitate si indiferenta familiei atunci cand era copil.

Citește și:

Il stiam de ceva vreme atunci cand mi-am dat seama ca sunt indragostita de el. Lucram impreuna si apucasem sa il cunosc binisor. E un om infiorator de destept si are un talent fantastic la depanat. Cand se apuca sa imi povesteasca vreun film, vreo amintire sau vreo intamplare istorica, era ca un magician. Iti trimitea prin cuvinte simple imagini limpezi, fara metafore, fara figuri de stil.

Era greu sa il auzi povestind lucruri personale si o facea rar insa o facea atat de bine incat iti dadea impresia ca il spionezi pe gaura cheii. Ne-am apropiat, de fapt eu m-am apropiat de ele treptat, asa cum te-ai apropia de un animal salbatic sau ranit: pas-pas, pe furis, cu mainile si inima la vedere.

El a luat tot ce aveam de oferit, fara sa dea inapoi ceva. Sau cel putin, nu de bunavoie. Daca ii ceream, mi-ar fi dat in sensul ca putea juca orice rol imi doream. Atunci cand plangeam si ii spuneam ca il simt departe de mine, o luna de zile era alt om.

Citește și:

Lapte si miere se facea, Romeo si Jose Armando erau mici copii pe langa el si poeziile, florile, cinele romantice. Cum simtea ca m-am linistit si am intrat iar sub vraja lui, o lua de la inceput. Distant, rece, aproape indiferent. Functiona mecanic. N-am inteles de ce era inca langa mine, si a stat langa mine vreo doi ani de zile, poate mai bine.

Cred ca ii eram la indemana, ii eram comoda si nu protestam prea mult. Nu am fost niciodata genul care sa nu respecte intimitatea si independenta persoanei de langa mine. Nu ii cotrobaiam prin telefon, nu il spionam pe Facebook si nu ma crizam cand pleca in oras cu prietenii si aterizau pe la munte. Asteptam acelasi lucru din partea lui, evident dar probabil ca el era asa din indiferenta, nu din prea mult respect pentru independenta mea.

Ruptura s-a produs cand eu am primit o oferta de lucru in afara. Se presupunea ca o sa stau doi ani, pe un post asemanator cu ce faceam atunci apoi urma sa ma intorc in tara. Ca fata cinstita ce sunt, cum am ajuns acasa, i-am povestit. Oricine altcineva in locul lui poate ca ar fi spus sa ma mai gandesc, sa cantaresc toate optiunile, sa pun in balanta avantaje si dezavantaje si, macar la sfarsit, sa ma intreb ce se va intampla cu relatia mea. El mi-a zis doar atat:”Du-te!”

Citește și:

Si m-am dus. Nu-mi aduc aminte cele cateva luni pana la plecare, am impresia ca sunt lucruri care i s-au intamplat altcuiva. Stiu sigur ca am simtit durere si neputina in fata indiferentei lui, ca am plans nopti la rand in speranta ca undeva o sa se va aprinda o scanteie in inima lui si o sa-mi spuna macar un „mai gandeste-te”. Evident, nu a facut-o.

Au trecut cativa ani de atunci iar eu m-am intors in tara de ceva timp. Nu ne-am mai privit niciodata in ochi de cand am plecat insa prietenii mei mi-au povestit ca sta singur de atunci. Rar de tot il vad cu cate o femeie, de fiecare data alta.

Nu stiu cum as reactiona daca ne-am intalni pe strada. Sunt sigura ca as avea o tresarire si mi-ar tremura mainile. Stiu in schimb cum ar reactiona el. M-ar saluta grav din cap si-ar trece mai departe prin viata. Singur.

foto prima pagina shutterstock barbat in praf

Citește și:

Vizionare placuta


Noemi crede că textele savuroase sunt scrise nud în miez de noapte, cu stiloul pe hârtie și țigară în colțul gurii iar cele mai crude adevăruri sunt spuse în glume și...

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.