Jurnal de sex: Iubitule, da-te mai incolo din viata mea!

Foto Roman Seliutin/ Shutterstock

Am nevoie de zile in care sa nu ies, sa nu vorbesc mai mult decat e necesar si sa imi adun gandurile. Desigur, vorbesc singura si daca m-ati filma pe ascuns, fie va cruciti, fie va recunoasteti in bombanelile mele cu mine. Ca ajung eu la dezbateri aprinse in dus de una singura e altceva. Am nevoie de spatiul meu, de zona mea de confort in care sa nu intre nimeni si in care sa ma pot regasi de fiecare data cand viata imi scapa de sub control.

Functionez la fel si cand sunt intr-o relatie. Am nevoie de un pic de spatiu si de un timp al meu pe care sa il petrec doar cu mine. La randul meu, ofer aceasta libertate de miscare partenerului meu. Nu inrosesc telefoanele, nu bombardez casute de mail, nu pandesc Whatsappul insa nu fac acest lucru doar din gentilete sufleteasca, ci si pentru ca ma astept sa fiu tratata la fel. Nu cred ca dragostea, din farama mea de cunoastere intr-ale iubirilor, se intretine dacam stai bot in bot 24 de ore si te porti in cuplu ca si cum unul a inghiti un capat de ata si celalalt papiota. Pana intr-o zi in care mi s-a infundat.

Nu pot sa spun ca atunci cand cunoscut personajul respectiv m-a palit dragostea. De altfel, motivul pentru care m-am apropiat de ele era pentru ca se distanta cumva de tipologia masculina care ma atrage de obicei. De regula, barbatii dupa care ma topesc eu ca inghetata in soare sunt mai mari decat mine cu cativa ani, poate cu o usoara inclinatie artistica, macinati de ceva drame interioare, cu experienta si trecere la femei, indisponibili emotional sau doar pasageri. Nu spun ca e bine sau ca e rau. Spun ca asta e tipologia. El era ceva mai mic decat mine si isi cauta inca drumul prin viata. Nu cunoscuse prea multe femei in sensul fizic si asta era o permanenta sursa de frustrare pentru el. Probabil ca daca n-ar fi incercat sa puna stapanire pe viata mea, astazi ne-am fi dat buna pe strada in loc sa imi vina sa dau cu masina peste el.

Lucram de acasa pe atunci. El nu lucra deloc. Cerea bani de tigari de la muica, sterpelea bani de cico de la sora-sa. Aparea la usa mea pe la 11 dimineata si nu se mai lasa dus neam decat daca il luam cu binisorul ca pe copiii mici ca mergem la plimbare si ajungeam intamplator in fata blocului la el. Nu doar ca statea tota ziua pe capul meu dar dupa ce pleca, imi suna si bipaia telefonul in permanenta. Daca nu raspundeam, era clar. Il inselam, nesimtita de mine, eram cu altcineva si imi bateam joc de sentimentele lui curate, sincere si nobile.

Voia sa stie in permanenta unde sunt, cu cine, ce vorbesc cat stau si mai ales cum de indraznesc sa stau cu altcineva in afara de el. Nu ca as fi eu usa de biserica,o sa va scutesc de ipocriza proclamatiei de fidelitate vesnica dar serios, abia ma descurcam cu un singur barbat in viata mea. Unde era sa il mai bag si pe al doilea? Asta nu era dragoste, desi sustinea ca ma iubeste ca pe ochii din cap, stele din cer, ma rog, stiti genul declaratiilor siropoase si complet lipsite de originalitate. Asta nu era dragoste bis, era boala. Si indiferent cat de tare s-ar biciui alde Grey cu Anastasia, nu e nimic romantic in a incerca sa pui stapanire pe viata cuiva, ca pe proprietate. Nici casatorit, nici in alt fel.

Daca o sa vreau sa fiu legata, o sa cer acest lucru obraznic si cu ochii infipti in ochii celuilalt. O sa ma rog si o sa miorlai a pisica hamesita dupa atentie daca e nevoie. Intotdeauna in pat, niciodata in viata reala. Te vreau langa mine, nu cusut de talpile mele.

Foto prima pagina: A StockStudio/ Shutterstock

Vizionare placuta