Fraza "au trait fericiti pana la adanci batraneti" ne face sa visam la un partener aproape imposibil de gasit.
De ce sa nu invatam sa ne acceptam problemele si imperfectiunile in timp ce visam la o dragoste imposibila? De ce sa nu oferim o sansa barbatului care ne curteaza doar pentru ca nu se incadreaza in criteriile noastre de cautare? De ce sa cautam un barbat inexistent cand ne putem bucura de o viata linistita alaturi de un partener cu defecte, dar care sa ne iubeasca si sa ne fie alaturi oricand si neconditionat?
De ce sa visam la un print cand il avem alaturi pe cel mai atent si mai grijuliu “cersetor”?
Un articol de Amelia Ciurica