Abuzul verbal si faramitarea inimii

De cand dor cuvintele? Iubirea ar trebui sa fie incarcata de fericire, si nu o etapa plina de durere si suferinta prin care trecem. Fluturii din stomac sunt inlocuiti cu inimi zdrobite in timp ce tristetea a luat locul pasiunii. Nu stiu cand, nu stiu de unde si nici nu pot sa imi imaginez pana cand. Am inlocuit respectul cu indiferenta si nu ne pasa.

Ne construim o viata falsa, bazata pe minciuna. Suntem inconjurati de oameni care vor doar sa ne vada la pamant, sa ne priveasca in ochi si sa vada doar durere si tristete. Chiar si in relatii ne lasam purtati de dorinta razbunarii si ajungem sa ne ranim partenerul.

Nu mai stim sa iubim

Nu stim sa ne bucuram de viata pe care o avem si nici nu vrem sa nu mai interactionam intr-un mod negativ cu cei din jurul nostru. Ne simtim bine cand ranim, ne bucuram cand cineva sufera… ne hranim cu durerea celorlati. Suna brutal si inuman, insa acesta este adevarul. Am uitat sa iubim cu adevarat, iar inima noastra nu-si mai aminteste cum este sa fie cu adevarat fericita.

Nu am apreciat niciodata ceea ce am avut in viata noastra, intotdeauna ne-am dorit mai mult, si mai mult… si mai mult pana cand am pierdut totul. Nu stim sa ne traim viata, nu stim sa renuntam la reguli si, cel mai important, nu stim sa facem complimente.

Am uitat ca dragostea nu este insuportabila. Exista persoane care accepta sa fie ranite si abuzate verbal doar din dorinta de a nu fi parasite. Singuratatea a ajutat la evaporarea ultimei picaturi de demnitate. Aceste femei trebuie sa invete ca respectul de sine este mult mai important decat un partener violent verbal. Aceste femei trebuie sa invete sa se iubeasca, sa se aprecieze si sa se bucure de viata.
Niciodata nu este prea tarziu pentru a fi liber. Niciodata nu este prea tarziu pentru a iubi cu adevarat.