Dragoste sau Iubire? Sau amandoua?

Astfel, ceea ce simtim la inceputul unei relatii este mai degraba indragostire sau dragoste, nu iubire. Ceea ce stim despre iubire din experientele personale sau din cele ale apropiatilor nostri este ca:

• Iubirea NU este doar atractie.
• Iubirea NU e dependenta!
• Iubirea NU inseamna sa ne alungam singuratatea.
• Iubirea NU este un targ.

Omul, acest animal social, inzestrat cu limbaj si constiinta de sine, ajunge sa se imperecheze dupa un “dans al imperecherii” asemenea oricarui mamifer. La vederea potentialului partener pereche, pentru a atrage atentia asupra sa, descarca prin comportamentul sau niste substante chimice prin emotia pe care o simte la vederea acestuia si care precede comportamentul sau, iar cel vizat se trezeste inundat de o serie de hormoni care descarca substante care il fac pe acesta sa se simta atras de celalalt ca un magnet fara nici un motiv concret sau vreo analiza in acest sens. “Partenerii” se intalnesc, se indragostesc, se imperecheaza, fac un cuib, fac pui, si vestea nu prea buna este ca in orice moment procesul se poate repeta, de aceasta data cu parteneri diferiti, daca nu apare iubirea ca un sentiment neconditionat de factorii externi. Ceea ce retinem din experienta noastra personala sau din experienta apropiatilor nostri si din modelul expus de mamiferele necuvantatoare, este ca exista posibilitatea sa te indragostesti si de altcineva. Este posibil ca dupa o perioada in care ai fost indragostit de o persoana, acel amestec de emotii si hormoni sa se estompeze si sa te indragostesti de altcineva, daca nu a intervenit intre timp iubirea.

Iubirea este o contopire a obsesiei cu rationamentul, a afectivitatii cu ratiunea. Iubirea este un proces intentionat care presupune un act de vointa si disciplina, concentrand scopurile catre progresul personal al ambilor parteneri, presupune efort si disciplina. De fapt, iubirea nu poate incepe pana ce “indragostirea” n-a ajuns la final.

Iubirea adevarata te conduce la comportamente dictate de o mentalitate de a te raporta la partenerul tau de viata ca la propria persoana.

Iubirea presupune sa iubesti o persoana pentru ceea ce este cu adevarat si nu pentru a-ti indeplini anumite nevoi sau pentru a-ti satisface anumite criterii constiente sau nu, iar asta se intampla dupa ceva timp petrecut impreuna. Se ajunge in timp la acest sentiment, cand nevoile celuilalt primeaza nevoilor proprii, si esti fericit fara a urmari sa primesti ceva in schimb.

---