Tristan si Susannah

The end - Happy End.

De cate ori nu se cramponeaza femeile intr-o iubire nefericita, in relatia cu un barbat care nu a vrut, sau nu a putut, in acel moment, sa le ofere ceea ce au avut ele nevoie, si de cate ori nu se articuleaza durerea unei femei in clasica formulare: “El e viata mea!”? Cuvinte care cuprind deopotriva o furie disperata si o resemnare care ameninta sa devina cronica. In cazul multor iubiri definite prin dezacorduri si neajustari emotionale, prin raporturile invers-proportionale dintre cel care ofera si cel care primeste, femeile sunt de cele mai multe ori cele care isi reprezinta partenerul drept centrul existentei lor, al fiintei lor, cauza si efectul tuturor lucrurilor care li se intampla, expresia umana a destinului lor, ceva de la care porneste totul si spre care totul se intoarce. Fara sa realizeze ca ceea ce ele simt ca ar fi ultima statie e de fapt inceputul drumului, mereu nou dupa fiecare popas, dar, in esenta, acelasi: propria lor viata, propria lor evolutie si inteleptire. Drumul acesta ii apartine de fapt fiecarei femei, el se ingemaneaza cu alte drumuri, uneori provizoriu, alteori, si in cel mai bun caz, definitv, dar multe femei fac greseala de a le confunda, nevazand liniile care separa propriul drum de celelalte si prin care acesta se defineste, stabil si sigur in unicitatea lui, in ciuda destinatiilor comune.

---