Am revazut deunazi “Legendele toamnei”. Pentru a patra oara, cred. Impreuna cu “Titanic” si “American Pie”, e genul de film pe care-mi place sa-l urmaresc atunci cand ma aflu intr-o pasa de apatie intelectuala si n-am chef sa problematizez.

Eram cu un bun prieten cu care ma mai intalnesc din cand in cand sa filozofam facil la o bere si un film usurel, si, per ansamblu, avand in vedere ca era duminica si aveam nevoie sa vedem un film frumos, dar fara sa exceleze in profunzime in acel moment al zilei si al saptamanii, ne-a placut. Partea dificila a venit cand l-am comentat. Mai precis, cand ne-am oprit asupra relatiei dintre Tristan si Susannah, interpretati de Brad Pitt si Julia Ormond. Tristan (personajul din film) e arhetipul eroului complex, framantat pana la nevroza si complexe freudiene, intr-o permanenta competitie cu sine insusi, si al carui spirit aventuros se traduce prin ura de sine si lupta pana la extremele limitelor si posibilitatilor sale umane cu moartea.

Care ura si lupta frizeaza, la randul lor, cautarea de sine si, in ultima instanta, mantuirea. Susannah este, la randul ei, arhetipul frumoasei eroine in floare, de o inteligenta rafinata, culta, venind din lumea civilizata in mijlocul salbaticiei si cautand la randul ei trairi aparte fata de tot ceea ce simtise inainte, o iubire care, prin forta si pasiunea ei, sa ii defineasca destinul ca femeie. Cei doi se intalnesc, se cunosc, se simt nepermis si periculos de atrasi unul de celalalt, si, intr-un tarziu, in urma multor ezitari si probleme de etica, devin un cuplu. Ei se afla insa intr-o proasta sincronizare emotionala. In timp ce Susannah se abandoneaza acelei iubiri complet, fara rezerve, fara autocenzura si problematica zilei de maine, Tristan ii impartaseste sentimentele, dar acestea inseamna prea putin pe fundalul multor nelinisti care ii erodeaza constiinta, identitatea, si, implicit, pozitia sa afectiva in contextul acelei relatii romantice. Prin urmare, o paraseste pe femeia pe care o iubeste (dar nu destul), pentru a provoca viata (sau moartea) printr-o serie de aventuri catharctice. Nici nu-l condamn, cu toate ca empatizez perfect cu acea femeie, dar adevarul este ca nu putea proceda altfel in acele conditii. Daca ar fi ramas, amandoi ar fi fost nefericiti. Si acum, problema se pune: care a fost rolul si semnificatia dramatica a fiecaruia in raport cu existenta celuilalt? Pentru Susannah, Tristan a fost momentul crucial, punctul culminant si, totodata, deznodamantul vietii sale.

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: