Femeia la 30 de ani. La ce te duce gandul, cand auzi aceasta afirmatie?
Ma privesc pe mine insami si incerc sa imi amintesc cum eram la 20 de ani. Ma simteam la fel de bine in pielea mea, eram tanara si frumoasa, dar acum parca sunt mai sigura pe mine, mult mai inteleapta si vad multe lucruri diferit. Incerc sa-mi imaginez viata mea peste 10, 20 de ani. Ar trebui sa ma sperie trecerea timpului, faptul ca imbatranim, ca barbatii prefera tinerele, ca la 40, 50 sau 60 de ani nu se mai uita nimeni la noi, ca nu ne mai doreste nimeni? Privesc in jur si vad ca prietena mea de 40 de ani traieste o poveste de dragoste incredibila cu un barbat pe care il stie de 20 si ceva de ani, dar pe care doar de cativa ani “l-a privit” cu adevarat. Privesc si mai departe si vad cum colega prietenei respective, usor trecuta de 50 de ani, s-a indragostit tocmai acum de un barbat de aceeasi etate. Acum roseste ca o adolescenta atunci cand ii suna telefonul si la capatul celalalt al firului aude: “ buna, iubito!”
Legat de acestea mi-am adus aminte de o alta istorioara aflata de curand, in urma unor destainuri facute de o cunostinta (proaspata bunica, avand in jur de 55 de ani). Era extrem de fericita si intreband-o care e motivul care o face sa radieze, mi-a povestit ca este indragostita. Eram bucuroasa pentru ea mai ales ca avut o viata mai grea, iar sotul ei a decedat in urma cu multi ani. Si-a reintalnit un fost iubit din adolescenta ei, care a facut-o sa se simta dorita si implinita.