Confesiunea saptamanii

A venit si a treia zi. S-au intalnit, s-au certat, dar el ii spunea ca discutiile respective au fost asa doar de distractie, ca nu-i vine sa creada ca asa ceva poate sa o supere pe ea asa de tare.

A mai urmat o zi in care au fost suparati, dar el tot incerca sa o convinga ca nu e vinovat cu nimic si ca trebuie sa-l ierte. Ea trebuia sa plece intr-o excursie impreuna cu mine. El a intrebat-o daca poate sa o sune in zilele ce urmau... ea nu a raspuns nici pozitiv nici negativ... iar apoi a intrebat-o ce o sa zic eu daca el tot o sa sune.

Pana in acel moment el nu stia ca eu stiu de relatia lor de atata timp si nici ca eu am fost acea persoana cu care el a vorbit pe net si i-am zis prietenei mele ca as prefera sa nici nu afle...dar din pacate i-a zis: ”nu o sa zica nimic daca suni, ea stie deja tot!”. Cred ca i-a zis din doua motive: 1. sa o poata suna mai mult, fiindca altfel nu ar fi sunat-o atat de des ca sa nu ma “prind” eu ca e ceva, 2. sa nu cumva sa mai vorbesc pe mess cu el... de frica sa nu mai afle alte prostii despre el. Pentru ca il iubeste atat de tare incat ii este frica sa afle ca el e altfel decat crede ea, nu vrea sa strice acea imagine perfecta care si-a creat-o despre el.

A urmat excursia in care ea suferea... din cauza lui... era disperata... oscila intre dragoste si ura, intre dezamagire si bucurie (in momentul in care o suna sau primea un sms de la el), nu mai stia ce sa creada, iar eu... sufeream ca o vedeam pe ea trista.

Nu suport sa o vad asa. Pentru ca este o persoana ca care tin foarte mult. Ea a fost alaturi de mine cand aveam mare nevoie de cineva sa-mi fie alaturi, atunci cand nici macar parintii sau bunicii nu erau alaturi de mine, atunci cand altii se bucurau de necazul meu, de insuccesul meu, ea a fost alaturi de mine. Cu ajutorul ei am reusit sa trec peste acele clipe si sa merg mai departe, sa-mi indeplinesc visul. Visul meu era acela de a intra la medicina, iar insuccesul a fost ca am picat in sesiunea din vara. Am fost distrusa atunci, dar Dumnezeu si ea au fost alaturi de mine. Au ramas locuri pentru toamna. A venit in fiecare zi si a invatat alaturi de mine pentru a reusi la admiterea din toamna. Si am reusit. In cateva luni voi depune juramantul lui Hipocrate. Acesta e doar un exemplu in care a fost alaturi de mine, ar mai fi multe altele. Pentru ea poate nu a insemnat nimic dar pentru mine a insemnat enorm ca a fost alaturi de mine exact in momentele in care aveam nevoie de ea.

---