In aceasta saptamana am ales sa va prezentam o singura confesiune... pentru ca ne-a cutremurat, ne-a revoltat, insa ne-a amintit ce poate insemna, cu bune, dar mai ales cu rele, dragostea...
Ne-am intors din excursie, ei si-au reluat relatia, dar ea zice ca nu o sa poata sa fie niciodata la fel ca inainte pentru ca acum are totusi o urma de indoiala: ”oare chiar ar fi iesit in oras cu acea persoana, oare ar fi inselat-o si pe ea daca acea persoana cu care a vorbit el pe net nu eram eu, ci o tipa care chiar voia o relatie cu el?”. Din pacate asta nu o sa aflam niciodata, pentru ca el stie acum ca am fost eu. De acum inainte probabil ca va fi mult mai precaut, daca va vrea sa o insele pe prietena mea.
El incearca acum sa o convinga pe ea ca nu-l caracterizeaza deloc astfel de discutii si ca a fost cea mai mare greseala a vietii lui ca a vorbit cu acea persoana. Si pe mine incearca sa ma convinga acest lucru, dar eu avand in vedere ca l-am cunoscut doar asa, pe net, nu cred ca voi putea vreodata sa-mi schimb parerea despre el.
Tot ce-mi doresc acum e ca prietena mea sa fie fericita. Nu conteaza daca alaturi de el sau alaturi de alt barbat. Daca e sa fie alaturi de el, sper sa fie asta ultima data cand o va dezamagi.
Eu nu pot sa mai fac nimic pentru ea din acest punct de vedere. Nu pot sa-i spun nici de bine nici de rau pentru ca daca e sa ramana cu el (el ii tot promite ca divorteaza..etc.) m-ar uri daca as spune lucruri urate despre el si nu as vrea sa stric prietenia cu ea pentru el. Probema mea e ca daca ramane cu el... el o sa ma urasca probabil toata viata pentru ce i-am facut acum, cu toate ca el mi-a zis ca nu are nimic cu mine si ca apreciaza ce am facut pentru prietena mea. Mi-e frica sa nu incerce sa o indeparteze de mine, de frica sa nu mai descopar vreo aventura de-a lui.